Să te faci dorită de un bărbat și iubită de acesta face parte din feminitate așa cum o vezi tu. Ai avut o mamă care a încurajat feminitatea și a văzut-o ca pe un atu. Poate că ea a fost cea care ți-a cumpărat rochițe frumoase, ți-a spus că ești frumoasă și feminină, iar aceste cuvinte și această privire admirativă au confirmat faptul că feminitatea ta, în construcție, nu intră în competiție cu feminitatea mamei, că e legitimă. Astfel, primii pași către sufletul de viitoare femeie au fost făcuți corect, frumos, sănătos. Și perspectiva tatălui tău a fost sănătoasă. Fetița din tine a învățat să seducă un bărbat și primul bărbat sedus a fost tatăl ei. Apoi, mai târziu, a fost capabilă să seducă un alt bărbat și să accepte de la acesta vorbe de dragoste, să intre în jocul seducției. Dar dacă acest joc este jucat nu pentru a stabili un raport cu un bărbat, ci pentru a-i face pe mai mulți să pice unul după altul, atunci, în pofida aparențelor, ne aflăm în fața unei femei cu o feminitate nesigură. Ceea ce vrea ea, este să poată suscita dorința bărbaților mai mult ca orice, pentru a realiza că este unică. Sfat: Asigură-te că jocul seducției nu te face să treci de la o relație la alta, de la partenerul stabil, la mai mulți bărbați. Căci testarea continuă a puterii de seducție poate deveni un stres și deschide calea unei maturități prea puțin fericite: cum vei înainta în vârstă dacă îți măsori valoarea numai din perspectiva puterii de seducție?

Îți trăiești feminitatea punând-o mereu sub semnul întrebării. Orice femeie își definește cu greu feminitatea. Este cu atât mai necesar, cu cât societatea de azi pune sub semnul întrebării rolul femeii și pe cel al bărbatului, odată cu avansul feminismelor de toate genurile. Femeia modernă e asaltată de întrebări din toate direcțiile: „Să fac un copil? Să mă mărit? Să nu fac copii? Să accept să fiu plătită mai prost decât un bărbat? De ce?“. Multe se simt mai degrabă indivizi, oameni, pur și simplu, decât femei, și asta poate însemna refuzul seducției. Dar majoritatea femeilor care își pun sub semnul întrebării feminitatea, care chestionează maternitatea, seducția etc., nu sunt decât ființe flexibile, pline de creativitate, care se reinventează câte puțin în fiecare zi, care știu să trăiască mai multe vieți decât una singură. De unde și aceste permanente întrebări. În realitate, întrebările nu sunt: „Ce e o femeie? Sau ce e un bărbat?“ Ci, mai curând: „Ce fel de femeie pot să fiu în această etapă a vieții?“. Sfat: Fiecare trebuie să găsească moduri proprii de a valida feminitatea. Dialogul sexelor cere să fim mereu deschiși la noi experiențe și la noi întrebări. Unele femei adoptă o atitudine mai masculină, altele – una mai feminină, ca și cum ar căuta un al treilea gen. Dar marea majoritate jonglează cu aceste fațete multiple și le îmbrățișează în funcție de context.

Elaborarea identității feminine se face la tine prin opoziție. Nu alături de un bărbat, ci în opoziție cu el. Această atitudine conduce uneori la adoptarea de posturi virile, la competiția cu bărbații. Nu e neapărat opoziția cu un bărbat real, ci cu imaginea ta despre bărbați. Poate că tatăl tău a fost opresiv, poate că este parte a luptei tale pentru emanciparea feminină. Multe femei au crezut că pacea dintre sexe va veni odată cu atingerea egalității și a parității dintre bărbați și femei. Or, construcția feminină individuală este dependentă de feminitatea colectivă, de felul cum femeile sunt privite la un moment dat. Figura mamei este cea în raport cu care o fetiță își contruiește identitatea (societatea o ignoră pe mamă, o asuprește, etc.) și aceste informații subtile o vor influența pe viitoarea femeie. Sfat: Fă-ți versiunea ta personală asupra feminității. „Nu am avut o mamă foarte feminină“, „tatăl meu nu a fost prea drăguț cu mama, a ignorat-o.“ Toate acestea te-au influențat, desigur. Dar e momentul să le depășești și să îți formezi propria feminitate, obiectivă.

Fragilitate, numele tău este femeie. Poate că tu crezi în femeia-copil. Poate că în interiorul tău se află încă o fetiță ce nu a găsit răspuns la întrebarea: „Cum e o femeie?“. Într-o viață și o devenire  normală, fetița vede la mama ei cum aceasta a rezolvat problema identității femeiești și a dat un răspuns la întrebare. Iar mama ei o ajută să-și găsească aripile, să fie liberă și bine în propria piele. Și tatăl are un rol. El îi arată fetiței cum să se desprindă de dragostea maternă, să exploreze. Când această tranziție de la fetiță la femeie nu se face corect, când mama e prea reținută, cere protecție ea însăși, nu explorează, fata va tinde să copieze o mamă temătoare. Sunt șanse să rămână prea aproape de mama ei. Și să caute un partener care să intre și el într-un rol cvasimatern. Dar este destul de periculos, pentru că bărbatul riscă să nu accepte acest rol, să-și dorească o parteneră independentă și matură. Sfat: Libertatea este o cucerire. Dacă mama nu te-a ajutat să îți găsești propriile aripi, poate că e momentul să zbori în pofida voinței ei? Nu e ușor, poate crezi că nici nu vei reuși. Dar poți deveni mai autonomă, încetul cu încetul. Poți să te validezi singură, să iei decizii, să înveți independența.