Now Reading
Ca picaturile de singe pe linoleumul din lift – Fragment din carte

Ca picaturile de singe pe linoleumul din lift – Fragment din carte

Revista Psychologies

Eu am tinut minte ca Iisus a lasat-o pe mama lui sa astepte afara, atunci cand ea a venit sa-l caute. Si a spus… Dar daca o sa ajunga sa se vorbeasca la televizor despre ce scriu aici cum ca as fi o pacatoasa, si daca preotii si prezentatorii tv  vor dovezi, atunci e mai bine sa dau citatul exact, nu?

Ca picaturile de singe pe linoleumul din lift, Maria Manolescu, Editura Cartea Romaneasca, fragment

„Si inca vorbind Iisus multimilor, iata mama si fratii Lui stateau afara, cautand sa vorbeasca cu El. Cineva I-a zis: «Iata mama Ta si fratii Tai stau afara, cautand sa-Ti vorbeasca». Iar El i-a zis: «Cine este mama Mea si cine sunt fratii Mei?». Si, intinzand mana catre ucenicii Sai, a zis: «Iata mama Mea si fratii Mei. Ca oricine va face voia Tatalui Meu Celui din ceruri, acela imi este frate, si sora, si mama». In ziua aceea, iesind Iisus din casa, sedea langa mare. Si s-au adunat la El multimi multe, incat intrand in corabie sedea in ea si toata multimea sta pe tarm.“ (Matei 12, 46 50; 13, 1 2)

Deci asta am tinut eu minte din Noul Testament. Si pe langa ca ii cheama la fel, cred ca Cristos si Cristi mai seamana prin faptul ca amandoi si-au neglijat mamele si amandoi urau preotii si iubeau prea mult saracia si amandoi au sfarsit-o cu incheieturile pline de sange.

Fac o paranteza: Cristos nu a avut cuie in palme, ci la incheieturi, pentru ca am citit pe Google si pentru ca altfel palmele s-ar fi sfasiat, si pentru ca e logic, nu? Cand tii o floare, o tii de tulpina, nu de petale, nu? Cand pun o garoafa in coroana, sarma o leg de tulpina, nu o bag prin mijlocul florii, nu? Inchid paranteza.

Si de-aia nu cred in Noul Testament. Pentru ca nu poti sa gasesti alinare la un om care nu si-a alinat propria lui mama. Si pentru ca lumea nu e cu nimic mai buna de cand a murit Cristos. Si ma indoiesc ca o sa fie mai buna pentru ca a murit Cristi.

Si mai au in comun: pe mamele lor le cheama Maria, si aveau amandoi parul lung si le placeau vinul si curvele si lumea i-a acuzat pe amandoi ca sunt inadaptati si ca incearca sa rastoarne canoanele, si amandoi au fost cunoscuti nu prin ceea ce au scris ei, ci prin ceea ce au scris altii despre ei, si amandoi au murit intr-o noapte de joi. Si acum e sambata noaptea, cand Cristos a inviat din morti.

Si nu cred nici o iota din povestea asta, dar picioarele mele cred si picioarele mele ma duc in hol si mainile mele dau scaunul la o parte si picioarele mele ma duc la frigider si mainile mele deschid frigiderul si ochii mei il vad pe Cristi care e tot acolo si tot mort, si ochii mei cred, dar inima mea nu crede si mana mea il atinge pe Cristi si Cristi e rece, aproape congelat, pentru ca am dat frigiderul la maxim, iar frigiderul meu functioneaza impecabil. Si inchid usa de la frigider si o deschid iar si o inchid si o deschid si o inchid. De trei ori.

Unele lucruri trebuie sa le faci de trei ori ca sa functioneze. Nu cred ca e adevarat, dar e un gand care-mi tot vine de cand a murit Cristi. Intotdeauna am avut gluma asta cum ca Cristi si frigiderul s-au nascut in acelasi timp, asa cum la tara se planta un copac cand se nastea un copil, si mereu glumeam ca o sa moara amandoi odata, dar mereu mi se strangea inima cand spuneam gluma asta, desi adaugam ca asta va fi peste multi ani, cand eu nu voi mai fi, si probabil nici frigidere nu vor mai fi pentru ca va fi atat de departe in timp, incat va fi in urmatoarea era glaciara. Si Cristi s-a suparat o data pe mine si a spus ca iubesc frigiderul asta mai mult decat pe el. Si ca oricum din pizda mea inghetata nu putea sa iasa decat un frigider, nu un copil. Si acum uite ca Cristi e mort si frigiderul functioneaza impecabil. Poate si pentru ca e Arctic, dar nu vreau sa fac reclama mascata!

De fiecare data, de trei ori inchid cu grija usa frigiderului, pentru ca asta este unul dintre marile secrete: sa nu trantesti usa, oricat de tare te-ai grabi sau oricat de grava ar fi situatia, si ma intorc si scriu la laptop totul asa cum l-ati citit dumneavoastra aici.

Si apoi imi aduc aminte ca n-am mai fost la toaleta de multe ore. Si ma ridic si intru in toaleta. Si acolo lesin, pentru ca vad cada care este inca cu dopul pus si plina de apa cu sange. Si pe oglinda sunt cuvintele pe care mi le-a lasat Cristi inainte sa se omoare, cuvintele alea pentru care nu s-au inventat alte litere afara de ale lui Cristi.

Si in vasul de veceu a mai ramas putina murdarie de cand Cristi a iesit ultima data afara. De cand s-a Supracacat. Si dupa ce ma trezesc din lesin si imi pun un plasture pe frunte acolo unde m-am lovit cu fruntea de coltul cazii, ma apuc si frec bine veceul cu peria. Si ma spal pe maini si frec iar. Pentru ca asta inseamna sa iubesti pe cineva. Dar apoi imi dau seama in ultima clipa ca e ultima data cand fac asta, si las o pata mica uscata maro. E in forma de lacrima. Ma spal pe maini si las pata acolo.

Si scot din cosul de rufe chilotii murdari ai lui Cristi si ii miros.
Si merg in camera lui si ma intind pe jos si intind mana si culeg sosetele murdare de sub pat si mi le indes in nari si mi le trec peste fata.
Ma spal pe maini. Ma spal pe maini. Ma spal pe maini.
De sangele lui Cristi.
Ei, lasa, mama.
Si ma duc la CD-urile lui Cristi si aleg unul la intamplare si il pun sa cante la laptop la maxim.
Si sar in ritmul muzicii. Unu, doi, trei.
Si scot sticla de sampanie pe care o tineam ascunsa ca surpriza pentru cand o sa apara cartea lui Cristi.
Si o beau pe toata.
Si imi desfac parul si chiar daca e scurt si rar si gras, pentru ca imi tai bretonul cate putin in fiecare zi, dau din cap ca rocarii si satanistii. Si vreau sa ma vada toata lumea cum fac asta. Si sfasii perdelele mele curate si imi dau jos rochia roz transpirata si imi dau jos sutienul imens si aprind luminile si sar in sus si in jos si parul meu si tatele mele imense sar in sus si in jos ca la satanisti. Si acum pot sa ma vada toti vecinii si sa cheme televiziunea si sa ma filmeze si sa ma dea pe Internet si sa voteze toata tara daca o femeie de 50 de ani si 130 de kilograme poate sa isi arate tatele pe ritmuri sataniste in timp ce fiul ei tanar scriitor controversat este aproape congelat in frigider. Dar daca femeia ar avea 60 de kilograme? Dar daca tanarul ar mai trai? Dar daca in loc de ritmuri sataniste ar fi un alt fel de muzica? Dar daca sanii nu ar fi lasati? Ce vi se pare mai scandalos dintre toate aceste lucruri?

Si deodata incep sa-mi vina in minte ganduri cu adevarat scandaloase, unul dupa altul. Probabil ca Internetul e de vina. Probabil ca da.
Daca dadeam perdelele jos mai demult, poate ca Cristi ar fi trait. In definitiv, multi oameni traiesc fara perdele la geam. E adevarat ca si mai multi oameni traiesc fara copiii lor.
Am mintit. Sampania o tineam ascunsa pentru nunta lui Cristi, nu pentru cand ii apare cartea. Dar oricum nu mai conteaza, pentru ca acum este toata vomitata pe covor. Nu as fi vrut sa scriu un asemenea lucru urat, dar il scriu pentru mine ca sa nu uit sa spal covorul, pentru ca pata nu arata deloc real, asa cum arata opera de arta a Ioanei, pentru ca eu nu am mancat nimic inainte. Si ca sa nu uit ce este pata aia, care nu arata a fi o pata de ce este, pentru asta am scris si imi cer scuze daca uit sa sterg dupa ce imi amintesc si spal.

E duminica dimineata si m-am trezit cu o durere groaznica de cap si nu stiu unde sa ma duc ca sa am mai multa inspiratie ca sa scriu repede ca sa termin cu toate astea odata (o data?).
Si ma gandesc sa ma spal un pic, dar in baie este cada, iar in bucatarie este frigiderul. Asa ca ma clatesc un pic in gura cu sampania care a ramas pe fundul sticlei si o scuip peste balta murdara de la cealalta sampanie (nu am ghivece cu flori, urasc florile). Apoi imi dau jos rochia roz si ma gandesc cate zile poate sa tina Cristi in frigider, pentru ca de obicei eu arunc carnea daca am lasat-o mai mult de 2 ore in frigider (nu in congelator, unde tine si un an, dar e mic) daca nu am avut timp sa o gatesc.

Sa nu credeti ca sunt nebuna. Stiu ca la 50 de ani si 130 de kilograme rozul nu este culoarea indicata pentru mine. Mai ales ca sunt si timida de felul meu. Dar era Sfanta Maria ieri si in plus m-am gandit ca daca banuieste cineva ceva din toata grozavia asta (desi nu stiu cine si de ce ar putea banui, dar asa m-am gandit eu), atunci s-ar astepta sa ma vada in negru, nu in roz. Deci am fost sub acoperire. Acum nu mai am altceva roz, asa ca imi iau rochia mea neagra obisnuita. Are si flori verzi, deci nu arata a rochie de doliu.

Ar fi bine daca transpiratia asta rece m-ar dizolva ca pe o aspirina si daca cineva m-ar bea ca sa-i treaca durerea de cap si daca dupa ce m-ar bea eu n-as mai fi. Transpiratia asta e singurul lucru care m-a spalat zilele astea. Miroase a castraveti murati. Cand am inceput sa scriu cartea asta (acum doua zile) nu ma pricepeam deloc la comparatii, iar acum imi vin foarte usor. Acum doua zile n as fi putut sa scriu decat ca fiul meu si a taiat venele si e in frigider pentru ca eu l am facut de rusine la o emisiune de la televizor. Sau decat ca fiul meu si a taiat venele si e in frigider pentru ca mie nu mi a placut ce scria si am spus asta tarii intregi. Sau decat ca fiul meu si a taiat venele si e in frigider pentru ca spunea ca toata Romania seamana cu mama lui.

Pe mine nu m ar fi deranjat asta. Sa am mai multe mame. O tara intreaga de mame. Cristi zicea ca mamele romance nu sunt niste mame, ci niste catele proaste si turbate si raioase pe care istoria, nu, nu istoria, ci mandria asta provinciala si proasta le a confundat cu niste lupoaice, si cred ca de fapt nu se referea la mine, ci la statuia de la Piata Romana, asa ca l am iertat. Dar cand generalizezi asa, si te superi pe mama ta din cauza unei statui, atunci inseamna ca ai ceva la cap, nu? Acum ca ma cunoasteti mai bine indraznesc sa va marturisesc ca m am gandit mult la asta, daca Cristi era nebun sau nu. Dar Stefan nu era nebun, si nici parintii lui.

Tata a murit in razboi. Daca era nebun nu-l luau la razboi, nu? Si mama a murit de batrinete. Si sora mea de cancer, si fratele meu cand era mic din cauza poliomielitei. Iar eu in afara ca am purtat roz o zi din viata mea, in afara de asta sunt foarte echilibrata si nici macar nu plang de obicei, chiar si cand raman fara bani sau cand sunt la spital la operatie. Sau ca imi vin ganduri care stiu ca nu sunt adevarate, asta practic se intampla tuturor scriitorilor, nu? Adica daca cred ca trebuie sa deschid de trei ori usa frigiderului ca sa invie Cristi, asta e o idee ca in povesti, nu?, cand trebuie sa faci ceva de trei ori, asta e o idee pe care o au scriitorii si nu nebunii, chiar daca e mai ciudata (si cartea asta iese din mine ca si cum a dospit toata viata in capul meu, ca si cum am avut drojdie in cap) si ideile astea imi vin pentru ca stiu povesti de cand eram mica, pentru ca eu am avut radio si copilarie fericita, deci nu sunt nebuna si nu o sa ma sinucid! Iar faptul ca imi tin baiatul mort in frigider, asta o fac pentru ca daca se afla n-o sa mai am liniste sa-mi scriu cartea. Sau poate nu de asta. Am vazut la televizor (cand il mai aveam) cum a murit un pui de gorila si gorila a umblat cu puiul in brate mai multe zile. Gorila nu era nebuna. Si am vazut si alte animale mici cu o coada lunga si ochii mari care fac la fel, si nici ele nu erau nebune. Ba chiar, din cauza ca umblau asa zile in sir cu puii morti in brate, comentatorii de la Teleenciclopedia spuneau ca sunt foarte umane. Pai de ce spuneau asa daca oamenii nu umbla cu copiii lor morti in brate? Inseamna ca de fapt oamenii nu mai sunt umani, nu? Si eu vreau sa umblu cu Cristi in brate zile in sir pana nu mai pot, dar nu pot pentru ca ar trebui sa l-las jos sa ma spal pe maini si pentru ca oamenii care nu mai sunt umani nu m-ar intelege si pentru ca stiu ca s-ar strica si atunci l-am pus in frigider, pentru ca nu vreau sa il las sa miroasa urat, pentru ca nu sunt un animal, nu? Eu cred ca sunt mai umana decat multi oameni si cred ca nu sunt un animal. Ce legatura are greutatea mea cu faptul ca am un frigider mai mare si mai bun si de o inestimabila valoare sentimentala care mi-a fost alaturi si in criza de alimente din timpul comunistilor si care acum imi e alaturi la greu? Nu sunt grasa din cauza frigiderului, ci a operatiilor si pe Cristi l-am bagat acolo nu din cauza ca sunt grasa sau nebuna, ci pentru ca asa am vrut si asa m-am gandit ca e bine si altceva nu am stiut ce sa fac. Si daca sunt mai umana decat oamenii si daca nu sunt un animal, de ce s-a omorat Cristi? De ce nu mi-a zis nimic inainte?
Daca ramaneti insarcinate, sa avortati!

Fragment din cartea:

Ca picaturile de singe pe linoleumul din lift, Maria Manolescu, Editura Cartea Romaneasca, fragment

Ca picaturile de singe pe linoleumul din lift
de Maria Manolescu

Editura Cartea Romaneasca

Citeste Voi scandal cu orice pret, sau criza de 30 de ani – confesiunea autoarei.

Vrei cartea? Comanda aici.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top