Noapte buna, bunul meu print
Toti stim cat de apropiati sunt fiii de mame si fiicele de tati. Complexul oedipian (Oedip isi omoara tatal), complexul lui Oreste, acestea sunt abisurile noastre interioare care ii fascineaza pe scriitori.
Toti stim cat de apropiati sunt fiii de mame si fiicele de tati. Complexul oedipian (Oedip isi omoara tatal), complexul lui Oreste, acestea sunt abisurile noastre interioare care ii fascineaza pe scriitori.
Iubirea unui fiu fata de tata poate sa para desueta. Lucrurile se schimba atunci cand se exprima cu rezerva naratorului din Noapte buna, micul meu print.
Ultimul roman al lui Pierre Charras este, asa cum scrie chiar naratorul, o balada. Vocea ramane ferma, dar soptita. Nu e un roman, este un exercitiu confesiv, pe care, odata facut, il poti vedea ca pe un act terapeutic.
Dar nu intamplator: Pierre Charras devine la un moment dat alcoolic si il salveaza, zice-se, o femeie. Or, cititorii Psychologies stiu bine: numai tu te poti salva, si numai daca simti ca te-ai pierdut. In cartea aceasta, naratorul se pierduse de tatal lui..
