Cate Blanchett: Frumusetea sta in imperfectiune

Credeti ca o autoritate feminina ar ajuta astazi lumea sa devina mai buna?
Da, desi nu ne ajuta prea mult. Cred ca am depasit momentul in care ar fi putut fi introdus concep­tul de matriarhat. Cei doi fii ai mei sunt ah­ti­ati dupa supereroi; am incercat sa le explic faptul ca si Wonder­wo­man e un fel de supererou feminin si le-am vorbit despre matriarhat. Nu au fost prea intere­sati. Aproa­pe ca plangeam spunandu-le ca nu cred ca asa ceva va exista vreoda­ta.

Cred ca inca mai exista un in­credibil conservatorism cu privire la con­ditia feminina. Toate femeile care intra in politica sunt scanate in cel mai vulgar mod. Sper ca va apa­rea la un moment dat o figura cum e cea a reginei Elizabeth. Ea a aruncat la gunoi toate cliseele politicii de atunci.

Elizabeth a fost o femeie cu o personalitate incredibila…
Ea era o supravietuitoare. I-a ur­mat la tron tatalui ei si era acuzata mereu ca este copil din flori si, deci, nu avea drept de domnie. Astfel ca a trebuit sa depaseasca foarte mul­te lovituri, oamenii sus­tineau ca Ma­ry a Scotiei este mult mai potri­vita, ca are mai multe le­gaturi cu linii domnitoare decat are ea. Deci, era o declaratie politica din partea ei sa spuna ca avea „stomacul” unui rege si ca acel rege era tatal ei. Dar mai cred ca a fost si modul ei de a castiga increderea po­­poru­lui, spu­nand ca desi femeia este consi­de­rata slaba, ea poate a­vea calitati mas­culine. Intr-un fel, ea a definit ceea ce este masculin si feminin in­tr-un conducator.

Elizabeth si Raleigh au o relatie bazata pe o atractie incredibila. Si ei nici macar nu vor fi impre­una. Cum vedeti acest fapt?
Timpul e totul, nu-i asa? Ceea ce m-a interesat pe mine in relatia dintre Raleigh si Elizabeth in acest film a fost in special sirul de eveni­mente bazate pe ideea de autori­tate. Cred ca in aceasta poveste cei doi nu-si doreau atat de mult sa fie impreuna cat sa se posede unul pe celalalt. Cred ca, de-a lungul tim­­pului, Elizabeth a fost indelung curtata in stilul timpului. Cred ca regina era fascinata de libertatea pe care aceasta moda o aducea cu ea. Nu doar cu un aventurier cum era Raleigh, dar si cu barbatii care puteau sa calatoreasca mult, in vre­me ce ea nu putea. Ea nu a pa­ra­sit nicio­data tarmurile Angliei.

Elizabeth nu putea sa isi ga­seas­ca un partener si sa ramana fecioara. Astazi, femeile care au o cariera puternica isi pot gasi fericirea. Credeti ca e o diferen­ta semnificativa?
Citeam acum cateva zile o carte de psihologie despre fericire si ne­fe­ricire. Se scria in cartea aceasta despre faptul ca notiunea de ne­fe­ricire s-a schimbat foarte mult in tim­purile moderne. Am pierdut pe drum sensul suferintei pentru ca noi trebuie neaparat sa fim fericiti!

Cred ca notiunea de fericire pen­tru cineva in pozitia Elizabethei este ceva destul de dificil. Probabil ca fe­ricirea aceasta, cea pe care o discu­tam noi acum, este un concept foarte mo­­­dern. E ceva pentru care tre­bu­ie sa te stra­­­­duiesti si poate fi cu siguranta gasita in a­ceasta viata. Cred ca situatia ei era di­ferita. Pe atunci, partenerul si mo­tivele pentru care o regina se casa­torea erau destul de neromantice. Trebuia sa aiba grija de siguranta unei natiuni, casatoria era o unealta politica. Femeile erau folosite ca unelte de negociere intre tari.

Sunteti o femeie careia ii place sa conduca?
Nu neaparat. Cred ca oamenii au impresia ca pierderea controlului este ceva inspaimantator. Dar ca sa scapi de aceasta iluzie, nu trebuie dec?t sa ai copii. Si mai ales, sa ai baieti. Nu poti controla doi baieti sub sase ani… Si mai este ceva: nu trebuie sa te gan­desti ca meseria ta este sa fii prie­te­nul celor doi copii pe care ii ai. Le esti pa­rin­te si asta e tot.