Cum iubesc barbatii – de Sorin Lavric
Dupa 40 de ani, ochiul cu care sesisezi frumusetea feminina isi schimba acuitatea. Atentia se muta de pe fenomenul pur erotic al femeii pe spectacolul estetic al fiintei ei.
Nu mai vezi crupa, gatul sau sanii, ci fizionomia. Retii zimbetul, nu miscarea soldurilor, te atrage expresia ochilor, nu zveltetea gambelor. Retina se cultiva si gustul se cizeleaza, si ajungi sa vezi amanunte carora inainte nu numai ca nu le dadeai nicio atentie, dar nici macar nu stiai ca exista. Intr-un cuvant, vezi amprenta stilistica a femeii, adica tocmai acele gesturi ce o indeparteaza de standardul uniformizator al modei: ii vezi ticurile, scaparile si toanele, si te topesti de placere savurindu-i stangaciile si slabiciunile.
Detalii care altadata te scoteau din minti prin irationalitatea lor vadita – de pilda, fluctuatiile psihice, imprevizibile si sacadate ca intemperiile vremii, le primesti fara iritare. Ba chiar te impaci cu completa ei lipsa de consecventa rationala. Imi amintesc vorba unei femei ajunse la senectute, a carei opinie m-a izbit prin evidenta ei amutitoare: „Nici o femeie nu e rationala. Cum poti sa crezi ca cineva facut sa nasca poate fi rationala?” No comment. Opinia ei.
Pe scurt, dupa o anumita etapa a vietii incepi sa pretuiesti abaterile de la modelul frumusetii, nu modelul. Inainte tresareai la vederea unor arcuimi si unduiri, a unor rotunjimi si orizontale. Acum vrei o scuturare a parului, o leganare a gatului si un z¢mbet insotit de aura unei stari de spirit. Si iti dai seama ca e obligatoriu ca erosul sa treaca prin spirit, atita doar ca regula aceasta elementara si veche de cind lumea ajunge sa te revolte abia acum, dar nu fiindca adevarul ei ar fi vulnerabil, ci fiindca realizezi ca femeia o stia de la inceput, in vreme ce tu o descoperi la o varsta cand, sub unghi endocrin, ai intrat deja pe panta descendenta.
Si tot acum, realizezi drama intima a psihologiei masculine, invizibila pentru femei: cizelarea ochiului barbatesc dupa 40 de ani nu este atat rodul unei rafinari estetice, cat al unei deficiente erotice. Ti se schimba bioritmul, ti se modifica ciclurile neurohormonale. Te inteleptesti, fiindca imbatranesti. Devii estet fiindca nu mai ai incotro. Te cizelezi din lipsa de energie. Si ajungi sa pretuiesti estetic femeia deoarece, sub unghiul vitalitatii, ea incepe sa te depaseasca.
Morala? Este una usor cinica si destul de ironica la adresa barbatilor acesti lumi: trebuie sa apara un handicap biologic ca spiritul sa-si intre in drepturi: trebuie sa te loveasca revelatia decalajului fiziologic fata de o femeie ca s-o poti vedea in adevarata proportie a frumusetii ei..
