Nu va intrebati ”de ce’, intrebati-va ”cum’ – de David Servan-Schreiber

Se revedea asa cum era in momentul ultimei sale depresii. Era coplesita de un flux constant de autoacuzari: „Daca ma simt atat de rau este pentru ca am facut prea multe alegeri proaste, n-ar fi trebuit sa ma orientez spre serviciul asta, nu sunt facuta pentru comercial… Am dat si peste tipul asta care m-a parasit, acum este poate prea tarziu sa mai am un copil, iar la varsta mea riscul unui copil anormal este de patru ori mai mare…”.

Gandurile ne­gre se inlantuie si fiecare dintre ele pare atat de important incat sa-ti acapareze atentia si sa o ia inaintea oricarei alte activitati. De altfel, ce activitate ar mai putea sa aiba sens atat timp cat aceste intrebari importante despre propria viata nu sunt rezolvate?!

Acum, ca a iesit din ultima depresie, a venit sa-l asculte pe acest psiholog de la Universitatea din Louvain, care ii propune o alternativa: sa evite atat framantarile depresive, cat si distractiile temporare. Nici sa se lupte, nici sa fuga. Mai degraba, de fiecare data cand senzatiile fizice si gandurile negre isi anunta prezenta, sa ia pozitia de observator.

In­dicatiile sunt simple: „Stati cu spatele drept, pe marginea unui scaun, cu mainile pe coapse, intr-o pozitie confortabi­la. Atentie la senzatiile corpului, ga­sind cuvintele ca­re sa descrie cel mai bine natura a ceea ce simtiti. Daca va vin in minte idei sau ganduri, observati-le. Reperati numai ideea sau gandul care va vine imediat. Nu le judecati ca fiind «bune» sau «rele», remarcati-le doar.

Cand realizati ca v-ati lasat angajata intr-o inlantuire de ganduri, reindreptati-va atentia spre respiratia dumneavoastra si observati fluxul nou de ganduri. Veti realiza o experienta constienta a ceea ce se intampla aici si acum. Nu va intrebati de ce simtiti ceea ce simtiti, nici de ce ganditi ceea ce gan­diti, concentrati-va numai asupra in­trebarii «cum»“.

Intr-adevar, femeia re­marca faptul ca, atunci cand ia in con­si­derare un gand anxios fara a-i permite sa se dezvolte, el se risipeste putin cate putin. Sa pui intrebarea „cum“, in­seam­na sa oferi o forma de bunavointa ce des­­­chide usa intimitatii.

S-a demonstrat ca pacientii care au avut mai multe episoa­de de depresie puteau sa invete sa-si dezvolte aceasta intimitate cu ei in­­sisi. Predandu-se aceasta metoda de medi­ta­tie, s-a aratat ca este po­sibil ca recidi­vele sa fie reduse cu mai mult de 50%. Este un rezultat compara­bil cu cel al medicamentelor antidepresive. Dincolo de depresie, noi trebu­ie sa invatam sa ne dez­voltam aceasta intimitate cu noi in­si­ne. Si sa incepem prin a evita, pur si simplu, intrebarea inti­midan­ta „de ce” si prin a avea in­cre­de­re in inteligen­ta sensibila care ne va raspunde la toate intrebarile noastre binevoitoare „cum”.