Neglijența timpurie și rana tăcută a copilăriei

Descoperă cum neglijența timpurie modelează emoțiile și relațiile. Participă la webinarul „Rana tăcută a neglijenței” cu Mariana Cosenco.

Cum neglijența timpurie modelează emoțiile și relațiile

Unii dintre noi am avut „norocul” să ne naștem în familii care, deși ne-au crescut, n-au știut prea bine ce să facă cu noi.

N-au știut cum se oferă o direcție de viață, cum se arată blândețea sau cum arată o relație sănătoasă.

Sunt acele familii în care dragostea se confundă cu datoria, iar apropierea se încurcă în alianțe și tăceri grele.

• În astfel de case, scandalul devine singura formă de vitalitate.
• Se trăiește pe muchie, între reproș și împăcare, între tăcere și izbucnire.
• Adesea, un părinte își alege un copil „de partea lui”, împotriva celuilalt.
• Îl transformă fără să vrea în confident, în aliat, uneori în scut.

Îl folosește ca pe o prelungire a propriei furii: o furie care, în realitate, nu e despre copil, ci despre propria neputință și nedreptățile rămase nespuse.

Privit din afară, ai zice că „favoritul” e privilegiat. Dar de fapt, și el e prins în capcană.

Devine purtătorul durerii părintelui și plătește un preț greu: nu mai poate construi o relație firească cu fratele său.

Copilul „ales” și iluzia puterii

Nu vorbim de o alegere conștientă, ci de o strategie de supraviețuire prin care copilul „ales” știe că, doar așa, are atenția și iubirea părintelui său.

Hai să ne imaginăm cum se pot dezvolta cei doi frați, veniți din aceeași familie, dar crescuți cu drepturi și obligații complet diferite.

Copilul privilegiat primește acces la un soi de falsă autoritate asupra celuilalt seamăn al său. Devine confidentul părintelui, protectorul lui, ocupând un rol mai degrabă de partener, nicidecum de copil care are nevoie, la rândul său, de grijă și protecție.

Învață astfel devreme că iubirea se câștigă prin luptă de putere, înlocuindu-l pe celălalt, nu având un loc al său.

Nu va ști să fie în relații altfel decât poziționându-se împotriva cuiva de care se simte amenințat.

Copilul exclus și rana tăcerii

La polul opus, celălalt frate exclus trăiește în umbra alianței.

Este cel care poartă etichete de „slab”, „sensibil”, „problematic” și devine, fără voia lui, purtătorul rușinii familiei.

În realitate, el este cel care duce cel mai adânc în suflet absurdul acestei dinamici. Neavând niciun loc sigur în care să se exprime, se retrage pentru a se proteja în tăcere, ascunzând o furie adâncă ce se reactivează ori de câte ori simte respingere sau nedreptate.

Cei doi frați pornesc în viață cu aceeași rană: lipsa unui spațiu relațional de siguranță și predictibilitate.

Se vor căuta, la viața de adult, reciproc – în prieteni, colegi sau parteneri – însă, dezvoltând limbaje atât de diferite, rareori se vor găsi.

• Unul s-a confundat cu părintele, în vreme ce celălalt a fost exclus din sânul familiei.
• Unul a fost periculos de aproape de părinte, în vreme ce celălalt a fost mult prea departe.

Cel privilegiat simte că i se cuvine. Cel exclus simte că nu aparține.

Copilul de ieri, angajatul de azi

În relațiile profesionale, adultul care odinioară a fost copilul privilegiat caută aceeași figură de autoritate cu care să intre în alianță.

Se implică peste măsură, caută atenția și validarea autorității pentru a deveni „cel de bază”.

El are o relație ambivalentă cu puterea: o și dorește, o și disprețuiește. Îi este greu să colaboreze pe picior de egalitate, pentru că a învățat doar relația verticală, de sus în jos sau de jos în sus.

Cel care a fost copilul exclus trăiește altfel dinamica muncii. Îi este o teamă teribilă de expunere, preferă sarcinile solitare, rămânând astfel invizibil și suferind totodată pentru că este nevăzut.

Își reprimă nevoia de recunoaștere, livrează impecabil, dar evită pe cât posibil lumina scenei.

Deloc surprinzător, va intra în relații cu colegi care se vor bucura de rezultatele muncii lui, uneori chiar cu prețul asumării propriilor merite.

Atunci apare furia veche, cea a nedreptății, în fața căreia reacționează prin retragere și tăcere, preferând o demisie emoțională care precede adesea o demisie reală.

Și unul, și celălalt vor fi într-o căutare frenetică a unui loc din care să strălucească, să crească și să fie apreciați.

Doar că fiecare o caută în felul său: unul prin prea mult, celălalt prin prea puțin.

Când neglijența timpurie se rescrie în cuplu

Nici în relațiile de cuplu lucrurile nu stau neapărat mai bine.

Aici, dinamica veche devine și mai vizibilă, transformându-se adesea într-un motor al conflictului.

Știm că relațiile de cuplu nu sunt întâmplătoare, ci ne atragem reciproc acolo unde avem de văzut și de vindecat părți rămase neîmplinite.

Cel privilegiat iubește intens, dar și dominator. 

Își corectează, salvează, educă, controlează partenerul față de care simte nevoia să-l protejeze chiar și atunci când nu i se cere acest lucru.

Iubirea, aici, este o provocare, nu un spațiu de siguranță, iar în spatele grijii domnește o teamă de abandon.

Cel exclus, în schimb, se simte prea ușor sufocat de intensitatea partenerului.

Are nevoie de spațiu și îl caută prin retragere, menținând astfel o distanță protectoare.

În fața conflictului se teme, se retrage, până când această retragere devine absență emoțională.

Toate aceste forme de repetiții sunt un simbol al nevoilor timpurii neîmplinite. Ceea ce nu s-a putut trăi atunci – siguranța, apartenența fără frică – se caută în toate relațiile de la viața de adult.

Ceea ce altădată au fost forme de contact, la viața de adult devine un stil de viață, un mod de comunicare și de relaționare.

Până aceste modele nu sunt recunoscute, înțelese și desfăcute ițele încrengăturilor, relațiile vor continua să funcționeze pe același tipar original: „dacă nu te ajut, măcar să te încurc”.

Când iubirea rănește fără să vrea

Când iubirea vine amestecată cu furie, vinovăție sau control, copilul învață devreme să-și ascundă nevoile și să trăiască în funcție de nevoile celorlalți.

Toată această intensitate se va regăsi în corp, în relații, în modul în care ne apropiem și ne distanțăm de ceilalți.

Neglijența timpurie este atât despre absență, cât și despre prezența distorsionată a iubirii, acolo unde copilul a fost iubit condiționat, folosit sau trecut cu vederea.

Invitație la reflecție: Webinarul „Rana tăcută a neglijenței”

Despre aceste răni invizibile, despre felul în care neglijența timpurie modelează atașamentele, emoțiile și corpul, vom vorbi pe larg în webinarul: „Rana tăcută a neglijenței. Despre cum copilăria neglijată ne modelează biologia, emoţiile şi relaţiile.”

Un dialog despre ceea ce nu s-a văzut, dar s-a simțit.

• Despre cum se formează harta afectivă a vieții noastre și cum putem începe să o rescriem conștient.
• Despre modurile subtile în care absența grijii de odinioară se transformă, azi, în anxietate, supra performanță sau retragere.

Te invit să fii parte din acest spațiu de reflecție și înțelegere.

Despre cum copilăria neglijată ne modelează biologia, emoţiile şi relaţiile.

În spatele perfecționismului, al controlului, al epuizării tăcute sau al neîncrederii în ceilalți se află adesea o istorie în care emoțiile copilului nu au fost oglindite, iar nevoile lui au rămas suspendate între tăcere și adaptare.

Neglijarea timpurie nu face zgomot, nu produce scandaluri de familie, dar construiește în tăcere un sistem nervos mereu în alertă, un corp care se apără și o minte care nu-și mai dă voie să simtă.

Acest webinar explorează cum absența grijii emoționale se transformă, în timp, într-un limbaj biologic.

Vom privi împreună cum neglijența timpurie modifică arhitectura creierului – amigdala, hipocampul și cortexul prefrontal – și cum aceste schimbări ne influențează modul de a relaționa, de a gestiona stresul și de a ne conecta.

„Ce parte din tine a învățat să nu ceară ce are nevoie și ce preț ai plătit pentru asta?”

Aceasta este întrebarea în jurul căreia, în cadrul webinarului, vom discuta despre neglijență, adaptare, vinovăție și despre tensiunile din corp.

Webinarul „Rana tăcută a neglijenței” este facilitat de Mariana Cosenco, psihoterapeut cu peste 15 ani de experiență în sprijinirea oamenilor aflați în momente de tranziție și în lucrul cu traumele relaționale timpurii.

Evenimentul oferă un spațiu de reflecție și înțelegere, în care participanții pot explora, în siguranță, felul în care absența emoțională din copilărie continuă să ne influențeze corpul, relațiile și vitalitatea de zi cu zi.

Înscrie-te acum. Poate nu ai avut atunci cine să te vadă, dar acum e rândul tău să te privești cu blândețe.