Now Reading
Dincolo de rezoluții: cum construim obiceiuri sănătoase durabile

Dincolo de rezoluții: cum construim obiceiuri sănătoase durabile

Ștefania Filip
Dincolo de rezoluții: cum construim obiceiuri sănătoase durabile

Obiceiurile sănătoase nu se construiesc din presiune sau nemulțumire față de sine, ci din înțelegere, compasiune și relație autentică cu propriile nevoi. Dincolo de rezoluțiile de început de an, schimbarea reală apare atunci când obiceiurile devin expresia identității noastre, nu o luptă continuă cu cine credem că „ar trebui” să fim.

De ce rezoluțiile eșuează și obiceiurile sănătoase rezistă

În practica mea, dar și din propria mea experiență de viață, am observat un fenomen recurent: rezoluțiile de început de an sunt adesea formulate dintr-un spațiu al presiunii, al comparației și al nemulțumirii față de sine. Ele pornesc, de cele mai multe ori, dintr-o luptă interioară – „trebuie să schimb ceva la mine” – și mai rar dintr-un spațiu al compasiunii și al înțelegerii profunde a propriilor nevoi.

Schimbarea autentică, durabilă, nu se naște dintr-un impuls de moment, ci dintr-un proces care presupune conștientizare, reglare emoțională, flexibilitate și o relație sănătoasă cu sinele. Dincolo de obiectivele vizibile, obiceiurile pe care le construim sunt expresia modului în care ne raportăm la noi înșine.

Atunci când ne forțăm să devenim altcineva, nu o să putem susține acele obiceiuri pe termen lung.

Ceea ce putem face în schimb este să învățăm o artă:

Arta de a fi fericit îşi are secretul în priceperea de a extrage fericirea din lucrurile mici. Henry Ward Beecher

Obiceiurile sănătoase – puntea dintre intenție și identitate

Din perspectivă psihologică, obiceiurile nu sunt simple comportamente repetitive, ci mecanisme prin care identitatea noastră se consolidează. Fiecare acțiune repetată transmite un mesaj intern: „Acesta este genul de persoană care sunt.”

Atunci când ne străduim să schimbăm un comportament fără a lucra cu sensul lui profund, apare rezistența. De aceea, în loc să ne întrebăm doar „Ce vreau să schimb?”, este mult mai valoros să ne întrebăm:

  • Ce nevoie emoțională îmi satisface acest obicei?
  • Ce parte din mine încearcă să fie văzută, liniștită sau protejată prin acest comportament?

Schimbarea apare atunci când nu mai tratăm obiceiurile ca pe niște „defecte”, ci ca pe niște strategii de adaptare care, la un moment dat, au avut un rol.

Modelarea comportamentală: de ce copiii ne schimbă obiceiurile

Pentru mine, maternitatea a fost un catalizator profund al schimbării. Dincolo de responsabilitățile vizibile, a apărut o conștientizare clară: copiii nu învață din ceea ce le spunem, ci din ceea ce trăim.

Psihologia dezvoltării ne arată că reglarea emoțională, raportarea la corp, la hrană, la stres și la limite sunt învățate prin modelare. Astfel, stilul nostru de viață devine un limbaj tăcut, dar extrem de puternic, transmis mai departe.

Alegerea de a construi obiceiuri sănătoase nu a fost doar una funcțională, ci una relațională și identitară: cine aleg să fiu eu, zi de zi, în relație cu mine și cu familia mea?

Cum construim obiceiuri sănătoase fără forțare

Un principiu esențial, susținut și de psihologia comportamentală, este că schimbarea este mult mai eficientă atunci când adăugăm resurse, nu când eliminăm prin forță.

Secretul schimbării este să vă concentrați toată energia, nu pe lupta cu vechiul, ci pe construirea noului. Socrate

Creierul uman reacționează la restricție prin opoziție și frustrare. În schimb, atunci când aducem treptat comportamente care ne hrănesc – fizic, emoțional și mental – vechile obiceiuri își pierd din intensitate fără a fi „forțate” să dispară.

De exemplu, în alimentație, focalizarea pe ce adăugăm (hrană vie, atenție conștientă) activează un sentiment de siguranță și control intern, reducând nevoia de compensare emoțională.

Flexibilitatea – ingredient-cheie în menținerea obiceiurilor sănătoase

În tot acest proces de creare de noi obiceiuri, un rol important îl are flexibilitatea. Flexibilitatea este capacitatea de a ne adapta comportamentul în funcție de context, fără a ne pierde direcția.

Perfecționismul și gândirea de tip „totul sau nimic” sunt printre cei mai mari sabotori ai schimbării. Atunci când un plan nu este respectat rigid, apare critica internă, iar aceasta duce adesea la abandon.

Flexibilitatea înseamnă să ne putem spune: „Astăzi nu a ieșit cum mi-am propus, dar pot alege ceva mic care să mă susțină.”

Progresul non-liniar și siguranța interioară

Schimbarea nu este neapărat liniară. Există regresii, stagnări și momente de îndoială. Din punct de vedere neuropsihologic, creierul are nevoie de timp pentru a crea noi conexiuni neuronale stabile.

Este important să înțelegem că fiecare pas înainte modifică structura internă a siguranței noastre. Chiar și atunci când „alunecăm”, nu revenim la punctul zero, pentru că avem deja experiența conștientizării.

Aprecierea progresului, oricât de mic, contribuie la consolidarea stimei de sine și la întărirea motivației intrinseci.

Pauza – parte esențială din obiceiurile sănătoase

Într-o societate orientată spre performanță, pauza este adesea confundată cu eșecul. Din perspectivă psihologică, pauza conștientă este un act de autoreglare și prevenție a epuizării.

A ști când să te oprești, să reflectezi și să te reîncarci este un semn de maturitate emoțională. Diferența dintre pauză și abandon este intenția: pauza păstrează direcția, abandonul o pierde.

Obiceiurile sănătoase ca relație continuă cu sinele

Transformarea reală nu este un obiectiv atins, ci o relație cultivată zilnic cu propriul corp, cu emoțiile și cu gândurile noastre. Este o muncă de finețe, care cere blândețe, asumare și răbdare.

Extrage tot ce este mai bun din împrejurările tale. Nimeni nu are totul şi fiecare are tristeţe combinată cu bucuriile vieţii. Nu te lua prea în serios. Secretul este ca veselia să domine lacrimile. Robert Louis Stevenson

În activitatea mea ca terapeut holistic și coach, atât în sesiuni individuale, cât și de grup, lucrez cu oameni care își doresc să găsească armonia în dizarmonie, sens în haos și stabilitate interioară în perioade de tranziție. Mămicile, în special, au nevoie de un spațiu sigur în care să fie văzute, susținute și validate în complexitatea rolurilor lor.

Mai multe informații despre abordarea mea pot fi găsite pe site-ul www.stefaniafilip.ro și pe canalul meu de Youtube.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top