Now Reading
Despre frecvența relațiilor intime și criza orgasmului

Despre frecvența relațiilor intime și criza orgasmului

Alexandru Gheorghe
Despre frecventa relatiilor intime si criza orgasmului

Când i-am propus ideea acestui interviu mi-a răspuns: „Vino la mine la birou cu un reportofon, mă simt mai confortabil dacă vorbesc liber!” Așa că am cumpărat unul și de cum am intrat mi-am amintit mirosul de tutun de pipă pe care l-am simțit și acum 15 ani când l-am întâlnit pe psihanalistul Augustin Cambosie prima dată, în biroul luminos în mijlocul căruia tronează un birou impunător. Când i-am propus medicului Virginia Cornelia Lazăr să ni se alăture în cadrul acestui demers, a căzut pe gânduri mai bine de un minut, ca apoi să exclame surâzând: „Deja mă gândesc la răspunsuri!” Astfel, am lansat o provocare atât pentru cititori, cât și pentru specialiștii reputați a două domenii care se întrepătrund, oricât de mult ar insista partizanii celor două științe că psihologia și medicina se exclud. Drept urmare, am adresat invitaților mei aceleași întrebări:

În contextul unei societăți în care interacțiunile fizice între persoane sunt tot mai rare, iar consumul de pornografie este adesea perceput ca o alternativă funcțională în viața de cuplu, ce argumente științifice pot fi aduse în sprijinul ideii că activitatea sexuală are beneficii reale pentru sănătatea fizică și psihică a oamenilor? 

Augustin Cambosie
Augustin Cambosie este psiholog clinician și psihoterapeut analitic cu doctorat, formator-supervizor și membru important al comunității psihoterapeutice românești.

Augustin Cambosie: Omul se naște cu două tipuri de pulsiuni: agresivă, care are ca scop conservarea speciei și sexuală care are ca scop perpetuarea speciei, cele două direcții ale noastre de expansiune energetică să-i spunem așa. Aceste energii trebuie să se manifeste în comportament, trebuie să le eliberam, precum lava unui vulcan care tot timpul umple conul vulcanului respectiv. Energia trebuie să iasă afară, să fie eliberată în comportament, așadar și agresivitatea și sexul trebuie să fie manifestate în comportament.

Întrebarea este cum trebuie să fie manifestate ca să nu punem în pericol integritatea sistemului, pentru că dacă nu se manifestă ne transformam aparatul psihic într-un fel de bombă cu ceas pentru că tensiunea devine prea puternică, nu se descarcă și mai devreme sau mai târziu explodăm. Dacă scoatem prea mult afară, societatea s-ar putea să aibă ceva de obiectat vis-a-vis de modul în care ne eliberăm.

Anumite comportamente, oricât de liberală sau de libertină ar fi societatea actuală, nu sunt permise. Astfel, devine importantă realizarea, în baza unei experiențe, a unei maturități, a unei funcționări adaptative a aparatului psihic, a acestui echilibru între ceea ce scot afară și ceea ce păstrez înăuntru. O structură care e descărcată prea mult este o structură mai degrabă atonă, fără energie. Deoarece pulsiunile ne oferă energie, acea structură despre care vorbim este așadar depresivă. Dacă structura este prea plină, este anxioasă, cu prea multă energie, hiperkinetică. Dar cum facem să păstrăm acest echilibru, care sunt criteriile în funcție de care etichetăm o persoană ca fiind echilibrată? În primul rând, modul de a se adapta la areal, la modul acesteia de funcționare, la ceea ce se întâmplă or acest mod de a răspunde la stimulări exterioare și de a le pune reacția în concordanță cu anumiți stimuli interni, are loc tocmai din aceasta echilibrare a schimbului energetic dintre interior și exterior.

Sexualitatea este nu numai un vector important de normalitate, de echilibru individual, dar devine un vector important de echilibru și în cuplu. Dacă unul dintre parteneri are o problemă, atunci problema devine a cuplului și se manifestă în sfera sexualității. În spatele acestei fenomenologii, sunt considerente de ordin psihologic și considerente de tip endocrin. Creierul nostru este o uzină chimică ce secretă anumite substanțe cu roluri specializate în manifestările noastre psihologice. Sexul este o modalitate în care se reglează funcționarea acestor, să le spunem „chimisme cerebrale”. Spre exemplu oxitocina, hormonul bucuriei și al liniștii, dopamina, hormonul satisfacției, acestea și multe altele, au un scop foarte bine definit în reglarea comportamentului uman. Dacă aceste substanțe sunt insuficiente, apar disfuncționalități care printr-un mecanism de compensare ne pot angrena în procese consumptive. Totodată, nu putem jongla infinit cu energia internă care este constantă în dinamismul acesteia. Altfel spus, nu putem sugruma prea mult aparatul  psihic sau din contră, să-l forțăm să ofere prea mult, pentru că mai devreme sau mai târziu apar urmări precum burnout.  Așadar, echilibrul sexual este extraordinar de important pentru echilibrul psihic.

În greaca veche, histeros, înseamnă isterie și uter, așadar grecii puneau o identitate între o formă de manifestare psihică, isteria și problemele organelor genitale feminine. Grecii considerau (iar asta este valabilă până la Freud care era oarecum de aceeași părere), că isteria este o boală a femeilor și că apare din cauza inactivității sexuale. Deci femeia fără viață sexuală devenea isterică mai pe românește, axiomă pe care o întâlnim și în viața rurală și în considerentele subculturale. Foarte multă vreme oamenii au crezut că așa stau lucrurile, până când     s-a constatat că isteria nu este numai apanajul feminității și că există diverse forme de isterie și la bărbați și că numeric suntem destul de echilibrați.

Dr. Virginia-Cornelia Lazăr
Dr. Virginia Cornelia Lazăr este medic primar obstetrică-ginecologie, specialist în menopauză și sexualitate.

Virginia-Cornelia Lazar: Răspund acestei întrebări cu o întrebare: de ce fac oamenii sex? Răspunsul firesc ar fi “de plăcere”. Conform declarației Asociației Mondiale a Sănătății Sexuale, plăcerea sexuală este o componentă fundamentală a stării de bine. Totodată, plăcerea are o forță vitală, circuitele cerebrale activate în timpul orgasmului fiind similare cu cele ale euforiei. Revenind la timpul prezent, auzim des vorbindu-se în jurul nostru despre stres, depresie, anxietate. Poate chiar noi am experimentat astfel de sentimente uneori. Stresul, din punct de vedere medical reprezintă starea organismului în care experiențele fizice, emoționale sau psihologice depășesc capacitatea individului de a se adapta. În consecință, pentru sănătate și supraviețuire este necesar să obținem o nouă stabilitate, prin schimbare.

În timpul contactului sexual și al orgasmului, se eliberează numeroși hormoni și neuromediatori ce influențează sănătatea emoțională, mentală și  fizică. De exemplu, oxitocina, asociată mai degrabă cu nașterea și maternitatea se secretă în timpul orgasmului la ambele sexe și, se pare că are rol și în scăderea inflamației, diminuarea stresului și a anxietății și în promovarea comportamentelor sociale. Un alt hormon, vasopresina, este implicată în menținerea echilibrului hidric și tensiunii arteriale normale. Endorfinele au rol analgezic, dar contribuie și la apariția euforiei și la creșterea încrederii în sine.

Cred că activitatea sexuală ce satisface nevoile ambilor parteneri este esențială atât pentru bunăstarea individuală cât și a cuplului. Nu putem vorbi despre plăcerea sexuală fără a aduce în discuție și factorii care o influențează negativ. Într-un studiu publicat în 2016, ce a inclus aproximativ 10.000 de femei s-a constatat că acestea nu au experimentat mai des plăcerea intensă dacă au avut un număr crescut de parteneri sau dacă au încercat să își îmbunătățească performanța sexuală prin autosatisfacere. “Soluția” pentru a avea mai frecvent orgasm a fost de ordin mental și relațional. Factorii asociați cu frecvența crescută a orgasmului au fost: importanța acordată propriei plăceri, stima de sine sexuală și deschiderea spre comunicare cu partenerul despre sexualitate.

O altă concluzie a acestui studiu a fost aceea că femeile pun mult mai mult preț pe plăcerea partenerului decât pe propria plăcere. Aproape toate femeile care au afirmat că pentru ele orgasmul este important, l-au experimentat de fiecare dată, iar importanța acordată activității sexuale în relația de cuplu a reflectat abilitatea de a experimenta plăcere intensă. În ceea ce îi privește pe bărbați, prejudecata este că aceștia au o dorință constantă și sunt pregătiți totdeauna pentru sex. În realitate, scăderea libidoului afectează ambele sexe. Provocările cu care se pot confrunta bărbații sunt: absența sentimentului că sunt doriți, predictibilitatea și rutina, apariția sentimentului că sunt respinși, afecțiunile medicale, unele tratamente, dar și absența conexiunii emoționale cu partenera.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top