Fragil?

Unele lucruri au de câștigat din șocuri; ele prosperă și cresc atunci când sunt expuse la volatilitate, întâmplare, dezordine și factori de stres. Și totuși, în ciuda faptului că acest fenomen este peste tot, nu există un cuvânt care să desemneze opusul fragilităţii. Să-l numim, așadar, antifragil.”N.N. Taleb

Nassim Nicholas Taleb este statistician de origine libaneză, profesor de economie, analist de riscuri. Este cunoscut pentru cercetările sale din domeniul studiilor politico-economice, încercând să explice cum funcţionează marile sisteme, companii și cum se iau deciziile la nivel global. Una dintre cărţile sale, concentrate în jurul unui concept ce ne va da drept îndrumare în acest popas pe drumul învăţării este cel din cartea cu același nume –
Antifragilitate. Pe scurt, Taleb ne vorbește despre o diferenţă colosală între oamenii care profită de crize, haos și șocuri, absorbindu-le precum fac mușchii pentru energia luată din ridicarea greutăţilor la sala de forţă, faţă de cei care, puși în faţa adeversităţii se fragilizează și își pierd resurse, nu descoperă resurse. Dragul meu, draga mea, am sentimentul că, dacă ai ajuns până aici în drumul tău de cunoaștere și devenire personală sau profesională, în mod evident ești parte din prima categorie. Sau, cert e, că vrei să ajungi. Astfel că, astăzi ai ocazia să privești cu atenţie către una dintre dificultăţile percepute în ultima vreme în viaţa ta. Ori, dacă îl ascultăm pe Taleb, care relatează unul dintre cele mai faine experimente pe care le-am citit în ultima vreme, s-ar putea să se facă lumină imediat.

Experimentul se numește Biosphere 2, s-a desfășurat în Arizona și a decurs cam așa: cercetătorii au creat un ecosistem complet închis: temperatură perfectă, sol fertil, îngrijire atentă, în condiţii ideale de apă, nutrienţi și lumină. După un timp, câţiva dintre copaci s-au prăbușit brusc, sub greutatea propriei coroane. De ce?
Pentru că nu a existat vântul. Pare că rolul acestuia este să dispună uniform vibraţiile și greutatea în așa fel încât să se poată stabiliza rădăcinile și să dezvolte trunchiuri stabile. Vântul, când este prezent în ecosistem, are rolul esenţial de a echilibra rezistenţa structurală.

Mai clar?

Sistemele protejate excesiv devin fragile exact din cauza controlului excesiv al adversităţii.
Practic, navigarea prin eșecurile tale, te obligă să cauţi în interiorul tău acele resurse necesare să te crească, să te susţină, să te ghideze prin acel greu ce pare de nedepășit.
Îmi amintesc foarte clar un moment în viaţa mea când m-am simţit blocată. Pentru că părea că nu mai pot merge înainte și pentru că NIMIC nu funcţiona, s-a instalat deznădejdea. Ca și cum nu se va mai termina niciodată greul acela. Cum s-au derulat lucrurile? Pentru că eram, aparent, blocată, am fost obligată să privesc în interior. Să îmi analizez inima, intenţiile, să văd dacă nu cumva am fost în mreaja victimizării sau, chiar a autoflagelării prin învinovăţire, dacă nu cumva am preferat să mă izolez, să stau singură pentru a-mi plânge de milă. Ce revelatoare a fost pentru mine cartea lui Taleb, care mă invita să privesc cu un anume soi de entuziasm (viitor) adversitatea (nu, în niciun caz vreo nebunie a negării!), ci exact acea abordare care este curioasă despre care parte a devenirii mele urmează să profite de pe urma acestui greu? Senzaţională schimbare de perspectivă!
Pentru mine, cam din toate rolurile, unul dintre primele lucruri care s-a spart atunci când am început să acţionez din energia formatoare a antifragilităţii, a fost orgoliul. Efectiv, a trebuit să mă învăţ cu faptul că, orice lucru pe care îl voi face sau spune, va deranja pe cel puţin cineva din echipa mea. Ah, pentru un people pleaser ca mine a fost moarte clinică. Până când am început să văd rezultate. Oameni care se împotriveau iniţial deciziilor mele au venit să îmi spună că se vede, că înţeleg, că are sens consecvenţa mea și, mai presus de toate, disciplina cu care reacţionez în faţa incertitudinii, că tocmai acestea le aduc siguranţă.
Greul se resimte pentru lideri de 3-4 ori mai tare decât pentru ceilalţi membri ai echipei. Pentru că te lupţi cu tine, cu fricile lor, cu incertitudinea, cu sistemele și câteodată cu propriile obstacole puse de nimeni altul decât de tine, obstacole ce blochează devenirea ta.
DAR, ce frumos și puternic se simte când cineva îţi spune: pentru că n-ai renunţat, pentru că m-ai provocat…am reușit (și eu) să cresc!