Matthew Walker: Somnul care îţi protejează inima
O lectură obligatorie pentru cei care suferă de tulburări de somn, dar și pentru cei care doresc să înţeleagă de ce somnul e vital pentru o sănătate optimă. Matthew Walker, profesor în neuroștiinţe și psihologie, demonstrează cu date știinţifice solide că somnul nu e un lux, ci o necesitate biologică fundamentală pe care societatea modernă o ignoră în ciuda consecinţelor sumbre.
Somn nesănătos, inimă nesănătoasă. Simplu și adevărat. O parte din motivul pentru care inima are atât de semnificativ de mult de suferit sub influenţa privării de somn are legătură cu presiunea arterială. Uitaţi‑vă rapid la antebraţul drept și alegeţi câteva vene. Dacă vă cuprindeţi antebraţul cu mâna stângă, chiar sub cot, și strângeţi, ca un bandaj de compresie, veţi vedea că acele vase de sânge încep să se umfle. Ușor alarmant, nu? Ușurinţa cu care inclusiv o mică scădere a duratei somnului poate să alimenteze nivelul presiunii din venele întregului corp, întinzând și forţând pereţii vaselor de sânge, este la fel de alarmantă.
Pe măsură ce inima privată de somn bate mai repede, volumul de sânge pompat în sistemul vascular circulă din ce în ce mai repede, iar odată cu aceasta se naște starea de hipertensiune. În același timp are loc o creștere cronică a nivelului hormonului de stres numit cortizol, creștere declanșată de sistemul nervos simpatic excesiv de activ. O consecinţă nedorită a fluxului continuu de cortizol pentru perioade îndelungate este vasoconstricţia, care crește și mai mult presiunea sangvină.
Mai mult, hormonul de creștere – un grozav vindecător al corpului –, care în mod normal crește mult pe timpul nopţii, este oprit de starea de privare de somn. În lipsa acestui hormon care să refacă endoteliul, căptușeala vaselor de sânge, venele se vor deteriora încet‑încet și își vor pierde integritatea. Un alt aspect agravant este că forţarea hipertensivă pe care o provoacă lipsa de somn asupra sistemului vascular înseamnă că nu mai puteţi repara eficient acele vase care se deteriorează. Starea de avarie și de slăbiciune a instalaţiilor vasculare din întregul corp devine, în acest punct, sistematic mai predispusă la ateroscleroză (înfundarea arterelor). Vasele se vor sparge. Este un butoi de pulbere de factori, iar atacurile de cord și cele cerebrale sunt cele mai frecvente victime de după explozie.
Comparaţi cascada efectelor nocive cu beneficiile vindecătoare pe care le aduce de obicei o noapte întreagă de somn asupra sistemului cardiovascular. Mai exact, în timpul somnului NREM profund, creierul comunică un semnal calmant către ramura simpatică a sistemului nervos al corpului și face aceasta perioade lungi pe parcursul nopţii. Astfel, somnul profund împiedică amplificarea suplimentară a acestui stres fiziologic, care este sinonim cu tensiune arterială crescută, atac de cord, stop cardiac și atac cerebral. Este inclus și efectul calmant asupra vitezei de contracţie a inimii. Gândiţi‑vă la somnul NREM profund ca la o formă naturală de management nocturn al tensiunii arteriale – una care previne hipertensiunea și atacurile cerebrale.
Când vorbesc despre știinţă în faţa publicului general, în prezentări sau în scris, întotdeauna mă feresc să îi bombardez pe ascultători sau pe cititori cu statistici interminabile despre mortalitate și morbiditate, altfel ei înșiși o să‑și piardă dorinţa de a trăi în faţa mea. Este dificil să nu fac asta în condiţiile în care există atât de multe colecţii de studii convingătoare pe nișa somnului insuficient. Totuși, se întâmplă adesea ca oamenii să nu aibă nevoie decât de un singur rezultat uluitor pentru a înţelege ideea. În cazul sănătăţii cardiovasculare, eu cred că acel rezultat vine dintr‑un „experiment global“ în care 1,5 miliarde de oameni participă forţat și sunt constrânși să își micșoreze durata somnului cu o oră sau mai puţin, în timpul unei singure nopţi din an, în fiecare an. Este foarte probabil ca și voi să fi luat parte la acest experiment, cunoscut și sub numele de trecerea la ora de vară.
În emisfera nordică se întâmplă ca trecerea la ora de vară din martie să ducă la situaţia în care majoritatea oamenilor pierd o oră de somn. Dacă ar fi să treceţi prin milioane de înregistrări zilnice din spitale, așa cum au făcut unii
cercetători, aţi descoperi că această aparent banală scădere a duratei somnului vine la pachet cu o creștere înspăimântătoare a numărului de atacuri de cord în ziua următoare. Impresionant este că merge și invers. Toamna, când în emisfera nordică se trece la ora de iarnă și se câștigă o oră de somn, incidenţa atacurilor de cord se prăbușește în ziua de după. O relaţie similară de creștere și scădere se poate vedea și în cazul numărului de accidente rutiere, dovedind despre creier că, prin sincope de atenţie și microsomnuri, este la fel de sensibil ca inima la perturbări foarte mici ale somnului. Cei mai mulţi oameni nu dau atenţie pierderii unei ore de somn într‑o singură noapte, considerând că așa ceva ar fi lipsit de importanţă și de consecinţe. Nu este deloc așa.
