CItesti acum
Cum negociem dorința unui singur partener de a avea copii

Cum negociem dorința unui singur partener de a avea copii

Dorința de a avea sau nu copii este un subiect important de discutat înainte de căsnicie. Iată cum negociem și înțelegem aceste două nevoi diferite într-un cuplu.

Citește și:

De ce trebuie să vorbiți despre copii înainte de căsătorie

Despărțire: De ce să renunți la o relație de cuplu, chiar dacă e dureros

Fiecare are un sistem propriu de credințe, iar atunci când ești într-o relație sau te căsătorești ele se pot intra în contradicție cu ale partenerului.

Societatea de azi nu se mai crispează ca pe vremuri când un copil se naște fără ca parinții săi să fie căsătoriți, sau dacă o mamă decide să își crească singură copilul.

 

Ne putem imagina următorul scenariu care implică negocieri în acest sens.

Cei doi parteneri sunt căsătoriți, se iubesc, au pasiuni comune, ea își dorește copii și el nu. Putem începe prin a ne imagina tratativele din punctul ei de vedere, privind dorința de a avea un copil.

Mesajul ei poate suna astfel: „Vreau un copil pentru că te iubesc și simt că asta ne va lega si mai mult unul de celălalt. Viața mea va căpăta un sens atunci când voi avea un copil cu tine pentru, iar să fiu mamă este scopul și sensul vieții mele.

În plus, toate prietenele mele au deja copii, timpul trece și nu vreau să regret mai târziu că am ratat această șansă de a deveni mamă. Am deja o vârstă și îmi doresc să cresc un copil. Pentru mine, ritmul vieții înseamnă să ne căsătorim, să avem propria casă, apoi să facem un copil.”

Iată și punctul lui de vedere, diferit: „Te iubesc și vreau să trăiesc cu tine toată viața. Eu nu am nevoie de un copil care să mă facă să simt că traiesc.

Mi-am crescut toți frații și nu mai vreau să fiu părinte. Am o carieră importantă, care mă împlinește suficient și nu am nevoie de un copil care să îmi strice socotelile. Plus că vreau să văd împreună cu tine lumea asta, să fiu liber și fără alte responsabilități.

Nici nu mi-ar plăcea ca la bătrânețe să devin o corvoadă pentru copilul meu, umbrindu-i astfel fericirea. Iar în ceea ce privește urmașii, nu cred că este responsabilitatea mea să cresc indicele demografic.”

E dificil de luat o decizie comună mai ales că personajele noastre fictive pot avea toate aceste motive, altele în plus sau poate doar o parte dintre ele. Totodată, rolurile pot fi inversate, iar cea care nu își dorește un copil să fie femeia.

 

Nevoia unei comunicări autentice în cuplu

Fiecare dintre noi are în minte imaginea unui partener ideal, a unui cuplu sau a unui copil ideal. De aceea cred că ar fi de preferat ca cei doi să le discute aprofundat încă înainte de a se căsători.

Într-o relație este important ca fiecare să simtă că poate fi el însuși, fără mască și fără compromisuri.

Cât timp dorința de a avea un copil este a unui singur partener, cel mai probabil fiecare dintre cei doi va aștepta ca celălalt să cedeze… Dorința de a-l schimba pe celălalt nu este un început prea promițător și există riscul ca lucrurile să nu se desfășoare așa cum v-ati planificat.

Chiar dacă înțelegi motivele partenerului de a nu deveni părinte, dacă sacrifici propria fericire doar pentru a-l vedea pe celălalt fericit, nu faci decât să creezi premisele unei discordii maritale care în timp va duce la frustrări, chiar și despărțire.

 

Experiența propriei copilării

A deveni părinte ne oferă ocazia să ne raportăm la propriile experiențe din copilărie, de data aceasta dintr-o altă postură și chiar dacă vom spune că noi nu vom repeta greșelile făcute de părinții noști, ne vom trezi făcând exact ca ei.

Nevoia de a fi sau a nu fi părinte se leagă și de procesul de maturizare, care vă va permite să înțelegeți că nu ceea ce vi s-a întâmplat în copilărie este determinant, ci modul în care înțelegeți acele experiențe care v-au influențat viața.

Citeste si

O copilărie încărcată de griji, de responsabilități si poate chiar presărată de experiențe traumatice poate fi în spatele dorinței de a nu avea copii.

Nevoia de aparteneță la un grup, cracteristică perioadei de pre-adolescență se poate perpetua și la vârsta adultă, luând forma nevoii de a avea un copil doar pentru că marea majoritate are.

În spatele dorinței de a nu avea copii se poate afla teama inconștientă de a îți asuma un nou rol care va marca trecerea dintr-o etapă lipsită de griji într-una încărcată de responabilități permanente.

O copilărie încorsetată de reguli stricte, ce nu-i dau voie copilului să se dezvolte în acord cu caracteristicile sale temperamentale, îi va declanșa adultului de mai târziu setea de libertate și nesupunere.

De asemnea, perioada de sarcină ar putea semnifica pierderea capacității de a se dărui în întregime partenerului sexual, prin urmare se vor priva cumva pe sine de această plăcere carnală firească și naturală, inconștientă.

Vă invit prin urmare la reflecție, căci doar așa va prospera relația cu voi înșivă infuzată de o mai bună înțelegere de sine și de o creștere a capacității de a renunța la acele tipare contraproductive și repetitive care nu vă permit să deveniți părinți sau din contra, vă obligă.

 

De Liana-Ioana Nica, psihoterapeut, psiholog clinician
Cabinet individual psihologie
Tel.: 0723.190.769
[email protected]

www.psiho112.ro

Foto: shutterstock.com

Care este reactia ta?
Frumos
0
În regulă
0
Jucăuș
0
Se poate si mai bine
0
Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii