Ce este și ce nu este sindromul impostorului
Sindromul impostorului (sau impostorismul) este un fenomen psihologic în care persoanele, în ciuda dovezilor clare ale competenței și realizărilor lor, simt o îndoială de sine persistentă și o teamă că vor fi demascați ca fiind o fraudă. Atribuie succesul unor factori externi, nu propriilor abilități, și trăiesc cu anxietatea constantă că ceilalți vor descoperi în cele din urmă presupusa lor lipsă de abilități sau inteligență.
Ce NU este sindromul impostorului
- Nu este pur și simplu lipsă de abilități, incompetență sau fraudă reală. Persoanele cu sindromul impostorului sunt de obicei competente și de succes, dar își pun la îndoială abilitățile și atribuie succesul factorilor externi, precum norocul sau efortul excesiv, mai degrabă decât competenței reale.
- Nu este același lucru cu stima de sine scăzută sau timiditatea. Deși implică îndoială de sine, sindromul impostorului se referă în mod specific la sentimentul de a fi un fals, în ciuda dovezilor de succes, și la teama de a fi expus ca atare.
- Nu este strict perfecționism sau anxietate, deși aceste trăsături apar adesea împreună. Sindromul impostorului e un tipar distinct de gândire centrat pe incapacitatea de a internaliza succesul și pe teama persistentă de a fi „descoperit”.
Sindromul impostorului vs. perfecționism – diferențe esențiale
Perfecționismul e determinat de cerința internă de a atinge standarde extrem de ridicate sau chiar imposibile, adesea din teama de eșec sau critică.
Perfecționiștii își leagă adesea valoarea personală de capacitatea de a atinge perfecțiunea și sunt deseori nemulțumiți chiar și atunci când reușesc.
Cele două se pot potența reciproc. Perfecționiștii pot dezvolta sentimente de impostor atunci când nu se ridică la înălțimea standardelor lor, iar cei cu sindromul impostorului pot tinde spre perfecțiune pentru a evita să fie „descoperiți”.
Diferențele dintre impostorism și perfecționism, conform lui Valerie Young, expert care studiază sindromul impostorului:
| Aspect | Impostorism | Perfecționism |
| Focus | Reguli interne despre ce înseamnă să fii competent. | Felul în care se fac lucrurile și execuția fără greșeală. |
| Teama principală | Să fii expus ca incompetent. | Teama de a face greșeli sau de a nu atinge standardele înalte, de critică. |
| Atribuie succesul | Norocului, unei greșeli a altcuiva, faptului că ceilalți îi plac, ajutorului venit din exterior. | Își acceptă succesul ca fiind al lor, dar nu își acordă timp să-l savureze. Se gândesc imediat la următorul lucru de obținut. |
| Reacția la greșeli | Confirmă credința că este un impostor. | Confirmă un sentiment de eșec, vină, autocritică. |
Când vine vorba de o schimbare de carieră, impostorismul poate suna așa: „Nu sunt de fapt calificat(ă) pentru acest nou rol. Am avut doar noroc până acum. Dacă își dau seama că nu știu cu adevărat ce fac?”
În ciuda anilor de experiență și a abilităților transferabile, persoana își minimizează realizările și își pune la îndoială capacitatea de a reuși într-un mediu nou.
Iar perfecționismul sună așa: „Dacă nu pot face asta perfect de la început, mai bine nu o fac deloc. Trebuie să mai fac un curs sau să mai iau o certificare înainte să fiu pregătit(ă).”
Persoana crede că trebuie să aibă totul pregătit înainte să facă schimbarea, chiar și atunci când îndeplinesc deja cerințele rolului.
Am lucrat cu clienți care se luptă cu ambele. Eu însămi am experimentat perfecționismul în carieră.
Dacă te regăsești în aceste tipare și vrei să scapi de impostorism sau perfecționism, scrie-mi un mesaj pe LinkedIn. Te pot ajuta să renunți la impostorism sau perfectionism și să obții creșterea în carieră pe care ți-o dorești.
