Spunem ca este greu sa fii parinte, intrucat responsabilitatile care decurg din cresterea unui copil sunt nenumarate si deseori apasatoare. Cu atat mai mult, un parinte singur este in situatia de a compensa lipsa celuilalt, atat emotional si educational, cat si financiar. Cu toate greutatile si grijile cotidiene, a fi unicul ingrijitor al unui copil este o provocare careia un numar semnificativ de parinti trebuie sa ii faca fata.
Copiii sunt, mai mereu, surse de bucurie, incantare si mandrie, fiind cele mai reusite „opere“ din existenta unui individ. Mai putin cand se trantesc de pamant si tipa, cand strica si darama, cand ai impresia ca s-a dezlantuit una dintre Furiile mitologice si nu un copil. Si, in mijlocul dezastrului, reusim, printre zgomote si incercari de a-l calma, sa ne punem o aceeasi intrebare: „Oare din cauza mea e asa?“
Daca pana la varsta de 30 de ani, gasirea unui partener cadea in plan secundar sau negasirea lui devenea irelevanta, cu atatea multe alte preocupari, dupa varsta de 30 de ani, sa fii single nu este neaparat un statut simplu. Fie ca asa alegi sau, pur si simplu, „jumatatea“ aia imperfecta a ta se lasa mult asteptata, vin navala intrebari cu duiumul despre de ce, cum si, mai ales, pana cand…?
Pentru tinerele mame, conflictele cu bonele ori viziunile diferite, traditionaliste, ale bunicilor nu reprezinta o noutate. Dar intr-o societate in care cartile de parenting abunda, iar seminariile de dezvoltare personala si optimizare a relatiei cu copilul sunt mai accesibile ca oricand, educatia moderna inca se loveste de principii traditionaliste. Te invitam ca, impreuna cu psihoterapeutul Andreea Raduta, sa luam pulsul societatii romanesti din punctul de vedere al educatiei.
Cu certitudine, calculatorul ne influenteaza comportamentul, relatiile si raportul pe care il avem cu timpul. Dar pana unde? Copiii nostri vor mai fi capabili sa rationeze si relationeze normal? Cand vor termina cu Facebook-ul, Twitter-ul si butonarea continua? Poate ca este cazul sa lansam un apel la vigilenta.
Nu e simplu sa fii casatorit, stim. Ce faci cu frustrarile adunate, idealurile abandonate, luptele de putere din cuplu? Ce faci cu copiii care cresc si te provoaca mereu la reconsiderare? Raspunsuri de la psihoterapeutii Virgil Ricu, Andreea Chitu si Sanda Lepoiev care primesc zilnic in terapie oameni casatoriti.
Dragostea e ideala, casnicia este reala. Confuzia dintre cele doua nu ramane niciodata nepedepsita, scria Goethe, plin de duh. Asa o fi? Sa nu existe de fapt nicio legatura intre cele doua? Intre modelul de mariaj pragmatic traditional, si cel actual, bazat pe afecte si idealul de fericire, media e greu de conturat.
Sa fim sinceri: cati dintre noi nu au fost tentati macar o data sa greseasca asternutul? Ne place sa ne casatorim, sa credem ca vom imbatrani alaturi de cineva, numai sa fie mereu altcineva… Fidelitatea nu a fost niciodata un dat natural al speciei umane si este timpul sa daramam acest mit. Ca sa nu ne mai culpabilizam de pomana…
Luminita si Valentin sunt impreuna de multi ani. Au un fiu superb si isi traiesc viata intens si cu multa atentie pentru calitatea experientelor proprii. Stim ca nu exista reteta pentru un mariaj perfect dar pot exista mariaje care inspira, care iti dau chef sa te casatoresti sau sa o iei de la capat, convins fiind ca viata in doi e varianta cea mai buna.
Ce inseamna autoritate justa? Ce inseamna sa pedepsesti un copil atunci cand greseste? Un copil cu limite bine trasate va fi un adult cu un ego sanatos pentru ca, dincolo de pedeapsa, se stie iubit. Practic, narcisismul nostru se naste din iubirea parentala corecta, nici sufocanta, nici prea putina.
Teama de a nu dezamagi, asteptari ireale, autocritica exagerata, frici care blocheaza iubirea si consumarea ei. Complexele sexuale au ramificatii adanci, cu radacini in inconstient, in familia de origine ori societatea in care traim. Psihoterapeutul Alexandru Cojocaru ne ofera mai multe detalii despre acest subiect sensibil.
Cursuri de limbi straine, preocupari culturale, calatorii… Bunicii urbani de astazi au adesea un program foarte incarcat. Pana intr-acolo, incat, cateodata, le vine chiar greu sa petreaca o zi de miercuri cu propriii lor nepoti. Egoism asumat sau dorinta legitima de a profita de libertatea lor altfel decat facand pe bonele?
Intrucat barbatului ii revine „stigmatul“ de a fi un infidel si a tot fost catalogat drept mult mai capabil sa isi insele partenera, aruncam o privire si in directia ei. Oare femeile nu insala? Barbatul poate fi putin mai instinctiv si… o forma atragatoare ii poate fi suficienta pentru o escapada, pe cand, pentru o femeie, forma cere un continut atragator, o emotie, un sentiment, o forta mult mai mare. Deopotriva, femeile pot insela – si o fac! Subiectul nu mai este unul demn de stigmatizare…
In cuplurile cu copii, nefericirea parintilor care decid sa divorteze ajunge sa insemne o rupere a universului copilului. Unul dintre parinti pleaca, rutina cu care cel mic era obisnuit dispare, iar dupa un timp – mai lung sau mai scurt, locul parintelui plecat este ocupat de un nou membru al familiei.















