CItesti acum
Imensa fericire trecuta

Imensa fericire trecuta

Revista Psychologies

Este trecuta vremea acum. Trecuta pentru ca nu pot aduce inapoi ceea ce mi-a fost luat, trecuta pentru ca trebuie sa aleg sa traiesc fara ea, indiferent cat imi este de greu, trecuta pentru ca fericirea a trecut. Cum sa pun inima intr-o bucata de hartie? Cum sa aduc aici si acum in ochii tai, privitorule, deopotriva iubirea, implinirea si deznadejdea pierderii lor? Ce mi-am dorit cel mai mult pe lume? Rolul de mama. Ce mi-a fost refuzat constant? Rolul de mama. Ce am primit de curand? Un bebe care crestea minunat in pantecul meu. De ce plang acum? Pentruca l-am pierdut. Pentru ca nu mai creste, pentru ca a plecat la aproape 4 luni. Un micut perfect si superb, asa cum doar o mama isi poate vedea puiul de aproape 4 luni. Cum ma simt? Trista. Ingrozitor de trista. Dar stiu ca undeva, la o strada distanta, mai departe, mai aproape, sunt alte zeci de mame care plang. Va onorez pentru iubirea voastra nemarginita , iubirea pentru copilasii vostri nenascuti. Iar pe voi, toti ceilalti, va rog, nu spuneti niciodata unei mame de prunc nenascut, ca ceea ce a pierdut nici nu era macar un copil. Ce stiti voi, cei intregi la trup, cu pantecul negol, cu inima nefranta de zborul unui inger mic, cat de greu, infinit de greu e sa suporti dorul fiului tau nenascut? Era un copil si eu sunt o mama. El e inger , eu o vesnica rana. Il simt aici pentru ca iubirea mi-l tine aproape. Nimeni nu-mi poate refuza dreptul de a iubi infinit pe fiul meu nenascut!.

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii