CItesti acum
Corpul isi aminteste traumele

Corpul isi aminteste traumele

Revista Psychologies

Te-ai gandit vreodata ca suferintele fizice au legatura cu traumele pe care le-ai suferit la nivel constient sau inconstient? Corpul tau isi aminteste tot ceea ce ai trait! Iata cum functioneaza asta.

 

 

 

Trauma este o cicatrice sufleteasca care ne afecteaza latura emotionala, fizica, cognitiva, comportamentala si relationala, iar efectele ei ne reduc buna functionare zilnica. Cand vorbim despre traume ne gandim la depresie, ganduri suicidare, anxietate, atacuri de panica, dependente, tulburari de alimentatie, tulburare borderline, ce pot aparea in orice etapa a vietii.

Cu toate acestea, impactul traumei este extrem de pronuntat in perioada copilariei, aceasta fiind o perioada critica in procesul dezvoltarii. Pentru copii, evenimentele aparent minore, precum o intalnire cu un caine, pot avea efecte profunde. Alte consecinte ale traumelor resimtite la nivel fizic sunt oboseala cronica, sindromul de colon iritabil, sensibilitatea la chimicale, durerile de spate cronice sau migrenele.

De asemenea, evenimentele care pot provoca traume atat asupra adultilor cat si asupra copiilor includ razboiul, abuzul sexual si fizic, privarea de libertate, terorismul, tortura, dezastrele naturale sau provocate de om, accidentele si diagnosticarea cu o maladie care pericliteaza viata.

 

Stresul post-traumatic

Daca aceste probleme nu sunt clasate in trecutul personal, asa cum sunt alte intamplari din viata noastra, vom retrai experienta ce ne-a provocat suferinta si vom experimenta aceleasi reactii din punct de vedere mental si fizic. Asa ia nastere tulburarea de stres post-traumatic (TSPT), care se asociaza cu urmatoarele simptome.

Retrairea evenimentului sub forma de flashback-uri inseamna ca vom experimenta din nou o parte sau intregul eveniment traumatic.

Evitarea stimulilor vizuali, auditivi, olfactivi, gustativi care readuc trauma in prezent.

Activarea cronica a sistemului nervos autonom prin accelerarea ritmului cardiac, transpiratii reci, respiratia accelerata, palpitatiile si starea continua de alerta.

In mod normal, in timpul unui eveniment amenintator, creierul avertizeaza corpul ca este in pericol. In tulburarea de stres post-traumatic, lucrurile stau altfel. Starea de alerta este continua si stimuleaza sistemul nervos autonom pentru a avea reactii defensive de lupta, fuga sau imobilizare, chiar daca evenimentul traumatic s-a terminat.

Amintirile traumatice sunt disociate, plutesc liber in timp si apar brusc, sub forma flashback-urilor. Foarte importanta in raport cu trauma este memoria explicita, constienta, deoarece plaseaza in ordine cronologica evenimentele traumatice din viata noastra. Ea este completata de memoria implicita care are rolul sa stocheze, sa reactualizeze comportamentele invatate si este activata de ceea ce traim in prezent.

Atunci cand suntem incapabili sa oferim un sens evenimentelor de acest fel sau anumitor aspecte ale acestora, tulburarea post-traumatica persista si suntem deranjati de senzatii fizice care par sa nu aiba legatura cu trauma suferita.

 

Disocierile

Cand nu ne amintim complet o trauma care ne-a afectat, apar disocierile. Acestea presupun o ruptura a constiintei in care separam anumite elemente ale incidentului, deoarece vrem sa reducem impactul psihologic traumatizant.

Cel mai obisnuit tip de disociere este amnezia. Unele persoanele au descris fenomenul disocierii astfel: “Era ca si cum am iesit din corp” sau “Nu mai puteam simti vreo durere”. Amintirea completa a unei experiente presupune senzatie, imagine, comportament, afect si semnificatie.

Dar in cazul experientelor traumatice, aceste elemente sunt despartite unele de altele si nu pot crea o imagine completa. De exemplu: am mancat o salata de fructe atat de delicioasa, incat si acum simt gustul dulce (senzatie), vizualizez ansamblul de culori din farfurie (imagine), salivez si inghit in sec (comportament), ma simt bucuroasa ca am preparat-o chiar eu (emotie) si reprezinta pentru mine un mod de viata sanatos (semnificatie).

 

Flashback-urile

Flashback-urile sunt ansamblul senzorial al unor intamplari dureroase care sunt retraite cu un realism si o intensitate atat de mare incat se confunda usor cu realitatea. Ele apar in stare de veghe sau sub forma unor cosmaruri perturbatoare, sub diferite forme. Pe cele vizuale si auditive le putem descrie cel mai usor. Mai rar intalniti sunt stimulii de tip emotional, comportamental sau somatic.

 

Neurologic

La nivel neurologic, traumele se manifesta prin reducerea considerabila a volumului hipocampusului. Aceasta parte a creierului ne ajuta sa diferentiem amintirile din trecut de cele din prezent, fiind implicata in functiile memoriei. Daca suferim de tulburarea de stres post-traumatic ne pierdem din capacitatea de a interpreta corect informatiile din mediu.

Acesta este motivul pentru care un veteran de razboi nu poate viziona filme violente, care ii amintesc de zilele petrecute pe front. De asemenea, acordam o atentie exagerata stimulilor interni si interpretam lumea exterioara din perspectiva lor. Capacitatea noastra de diferentiere a prezentului de trecut scade, iar senzatiile interne sunt asociate automat cu evenimentele nefaste din trecut.

Tot din punct de vedere neurostiintific s-a dovedit ca traumele cresc activitatea desfasurata in amigdala, acea regiune a creierului care proceseaza emotiile si raspunsurile in situatiile care genereaz30a teama. Pacientii cu tulburari post-traumatice prezinta hiperactivitate in amigdala ca raspuns la stimulii care sunt asociati cu experientele lor traumatice. Ei dezvolta anxietate, panica si stres duse la extrem atunci cand le sunt prezentate fotografii sau relatari ale unor victime cu acelasi tip de experiente dureroase.

 

Cum depasim traumele

Pentru ca o trauma sa fie depasita este necesar sa cautam sprijinul unui psihoterapeut care sa ne ajute sa mentinem diferentierea trecutului de prezent, sa realizam ca la nivel intelectual suferinta abordata apartine de domeniul trecutului, chiar daca o simtim ca si cum s-ar intampla acum.

Putem fi indrumati de specialisti sa acordam sens intamplarilor traumatice prin care am trecut si sa le rezervam un loc in istoria noastra personala prin constientizarea senzatiilor, imprietenirea cu emotiile si terapia cognitiv-comportamentala. Acest lucru este uimitor intrucat creierul are o capacitate inimaginabila de regenerare.

 

Citeste si

De Calin Maria-Aurelia – psiholog, psihoterapeut experiential sub supervizare, specializare in psihodiagnoza, psihoterapie experiential unificatoare si dezvoltare personala, e-mail: [email protected], tel. 0752889868

 

 

 

Citeste si:

5 pasi pentru a depasi o trauma

Nu lasa trecutul sa-ti afecteze prezentul

 

 

Foto: 123rf.com

 

 

 

 

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii