CItesti acum
Mi-e frica de avion

Mi-e frica de avion

Revista Psychologies

anxietate, fobie, avion

Pentru cea mai mare parte a oamenilor, avionul este promisiunea unei vacante, insa unii il vad ca pe o masina infernala care duce spre o moarte sigura. Cum sa fa­cem sa zburam fara teama?

Este vara, anotimpul vacantelor, iar cum agentiile de turism se lupta In oferte pe care criza financiara le-a facut mai accesibile… avionul intra din nou in atentia tuturor. Pentru colega noas­tra, Claudia, de la revista Viva!, a zbura era un adevarat cosmar: „Imi era teama de turbu­lente. Ma gandeam mereu ca sus s-ar pu­tea fi niste miscari colosale de ma­se de aer care sa rastoarne a­vi­o­nul sau sa-i smulga aripile. De fapt, totul incepea de cum ma urcam in avion: la decolare, mi-era frica sa nu explodeze motoarele, la viteza de croaziera, mi-era frica de turbu­lente, defectiuni ale avionului sau de o eroare de pilotaj. Iar la aterizare, culmea, nu-mi era frica de ni­mic.

Cred ca eram prea aproape de sol ca sa mai patesc ceva. Inainte de fie­care zbor, ma consumam foar­te mult. Cautam solutii ca sa e­vit ca­la­toria, nu dormeam noptile, imi transpirau palmele la gandul zborului si aveam senzatia ca ma sufoc. Dupa cautari neincetate pe Internet, dupa ce am intrat pe mai multe site-uri care pro­miteau ajutor, am descoperit unul. Toate celelalte aveau antidotul (CD-uri, carti etc.) de vanzare. Pe www.fearofflighthelp.com totul e gratuit. Sunt explicatiile amuzante ale unui pi­lot experimentat, in­so­ti­te de sfaturile unor te­ra­pe­uti. Ina­inte sa ma urc in avion, mi-am printat pa­ginile si tot drumul am ci­tit. Nu numai ca temerile mele au fost diminuate considerabil, dar pot spune chiar ca mi-a placut sa zbor!“.

Claudia nu este singura per­soana pentru care avion si pra­busire erau sinonime. Chiar daca, statistic vorbind, avionul este cel mai sigur mij­loc de transport. Desi rare, accidentele sunt spec­tacu­loase, intens mediatizate si mar­cheaza me­­moria colectiva, trezind o teama instinctiva.

De la anxietate…

„Frica de avion, ca orice fobie, re­prezinta deplasarea fricii re­sim­tite de copil catre un obiect. Adica, o frica simtita la un moment dat de copil are nevoie de un nume, de un obiect extern mai putin tra­u­ma­tizant sau de o sem­ni­fi­ca­tie si, astfel, se indreapta catre altceva. Asadar, obiectul extern, fie el a­vi­on, insecta sau sange, devine o­bi­ec­tul catre care se in­dreapta pa­ni­ca si capata un sens mai accep­tabil, mai suportabil. A­le­ge­rea obiectului fricii poate avea in sine o semnificatie.

Citeste si

In acest caz, frica de a­vi­on poate fi re­pre­zen­tarea an­goasei individului de a pierde controlul, angoasa de schim­bare, de nou, de evo­lutie. In aceasta lume, in care valorile soci­a­le di­ri­jeaza existenta, in­draz­neala de a iesi din tipar reprezinta o angoasa importanta prin pier­de­rea legatu­ri­lor stabile. E ca si cum ne-am pier­de pe noi. Aici apare intr-un mod evident influe­n­ta educatiei, a me­sa­jului transmis de familie care, de regula, e acela de a te «aseza». Mesajele de statornicie cre­eaza angoasa la schimbare, la pierderea controlului, ca si cum orice astfel de «nele­giuire» va con­duce in mod iminent la pier­derea eului sau a legaturii afective maternale sau paternale. Sau, cu alte cuvinte, la moar­te. De altfel, acest simptom – frica de moarte iminenta – este ceea ce simt pacientii cu frica de avion“, explica dr. Gabriel Cicu, psihiatru si psihoterapeut psihanalist.

… la fobie

Un zbor cu avionul inseamna ca ne incredintam unei masini stra­nii si unui necunoscut care o pi­lo­­teaza. Suntem in neputinta to­­tala. Din momentul in care usa se inchide, nu mai exista cale de in­toar­cere. Imaginarul se declan­seaza din cauza acestui fapt i­reversibil. Angoasa ia amploare pentru a ajunge apoi la a­po­geu, la fobie, si aceasta poate lua mai multe forme: fobie speci­fi­ca (focalizata pe avi­on), claustrofobie (frica de spatii inguste) sau agorafobie (frica de spatii deschise si de mul­time). Spre deosebire de anxietate, in acest caz ratiunea nu tine. Emotia a­tin­ge punctul maxim, nu mai este loc pentru gan­dire. Nu ne gasim cuvintele pentru a im­blan­zi frica si obiectul sau. Astfel, regresam la un stadiu infantil.

 

Pagini: 1 2
Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii