Now Reading
Femei singure: intre speranta si teama

Femei singure: intre speranta si teama

Revista Psychologies

Anchete, femei singure
Ce e dincolo de singuratatea femeilor: teama de esec sentimental sau neputinta de a construi un cuplu in parametrii mosteniti? Cum resimt astazi, in Romania, femeile absenta unui partener?

Nu e usor sa fii femeie singura, chiar daca situatia nu are numai dezavantaje. Societatea o pri­ves­te cu suspiciune. Familia o preseaza, chiar daca mult mai discret in zilele noastre, „sa intre in r¢ndul lumii”. Un model arhaic alimentat si de religie, supt odata cu laptele de mama, creeaza un prototip de statut – acela de femeie ma­ri­ta­ta – pe care se straduieste, uneori din rasputeri, sa-l atinga. Vremurile s-au schimbat si, odata cu ele, priori­tatile femeilor: studii, cariera, independenta financiara.

Metodele de a gasi sufletul pereche s-au aliniat si ele noilor tehnologii. Temerile insa s-au dublat si tin de moti­va­tii multiple. Unele n-ar vrea sa-si piarda libertatea pe care inaintasele lor nu au avut-o. „Imi dau seama ca sentimentele mele sunt ambivalente, marturiseste Lavinia, 30 ani, PR intr-o editura. Imi ador viata, slujba, prietenele. Dar in aceeasi sap­ta­mana, pot sa alternez perioade de exaltare absoluta si momente de since­ra deprimare. De indata ce sunt intreba­ta in legatura cu celibatul meu, imi scot ghearele si imi apar un statut de care, in realitate, as dori sa scap”.

Altele isi doresc un „parteneriat” fara inegalitati, care sa includa iubirea! Bloggerita Loredana, medic stomatolog, 32 de ani, scrie ca: „Presiunea sociala este mare si femeile singure, peste 30 de ani sunt con­­­siderate niste ratate, chiar daca o duc mult mai bine decat neves­tele care trebuie sa dea barbatului sen­za­tia ca are ultimul cuvant, ca sa nu se crizeze. Un amic mi-a zis chiar ca dupa 35 de ani sansele unei femei de a fi aleasa scad, asa ca ar trebui sa ma grabesc!!! Nu sunt pentru singura­ta­tea-celibat. Dar sunt impotriva compromisului si conformismului idiot. Stiu ca atunci cand o sa ma iubeasca un barbat si o sa il iubesc si eu, voi re­nun­ta la independenta totala pentru o relatie.”

O repetitie a figurii paterne

See Also

„Dorintata de a fi in cuplu exista chiar si numai la nivel inconstient inca de la v¢rsta de patru-cinci ani”, spe­cifica psihologul clinician Georgiana Branisteanu. Sa vedem ce se in­tam­pla cu aceasta dorinta in istoria unei femei.

Cristina, 37 de ani, pro­fesoa­ra, isi aminteste: „Tata a fost eroul co­pi­lariei mele. Chiar daca ab­senta multa vreme, din cauza me­seriei, si nici nu era prea comunicativ, n-am incetat sa-l consider un mo­del masculin. Mai tarziu, mi-am ales parteneri care ii semanau pe undeva. Si, fireste, n-a functionat. Dar, ca sa pricep ca era vorba despre o prelungire a figurii paterne, a fost nevoie de intelegerea propriului trecut”. Evident, primul partener ales de fetita este tatal. Aceasta figura poate fi dezamagitoare intr-o etapa in care se contureaza tipul de alegere sexuala pentru toata viata. „Tipul de legatura al celor doi in cuplul fetita-tata este modelul tuturor relatiilor ulterioare din viata de femeie. Astfel, femeia isi va alege intotdeauna par­tenerul in functie de imaginea tatalui. «|n functie de» inseamna fie asemenea, fie total opus. Trasaturile dominante ale tatalui, fie sunt reluate ca atare, fie sunt transformate in contrariul lor cand se alege un par­tener.”

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pages: 1 2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top