Now Reading
Ce inseamna sa fii o mama buna

Ce inseamna sa fii o mama buna

Revista Psychologies

Sigur, orice mama se intreaba daca e destul de buna pentru rolul acesta. Dar ce inseamna aceasta „capacitate“ pentru care nu primim cursuri si nu dam examene?

 

Psychologies: Ce inseamna, din punctul dvs. de vedere, o mama buna?

Daniela Mitrofan: O mama buna este cea care este constienta de sine si, prin urmare, constienta de copil, ca o fiinta separata de ea, cu nevoi si dorinte diferite, care isi da seama, observa ce i se potriveste copilului, este atenta la nevoile emotionale ale copilului; care nu critica, nu jigneste si nu-si compara propriii copii intre ei, dar nici cu copiii altora.

Nu ia decizii importante in locul copilului, ci vorbeste cu el, este alaturi de copil, dar il lasa sa invete singur lectiile vietii.

Hiperprotectia nu a intarit si nici nu a creat copii cu o stima de sine si o incredere in ei imbatabile, ci doar creeaza o personalitate dependenta si evitanta.

Este foarte important pentru parinti, dar mai ales pentru mame, sa constientizeze toate aceste lucruri si sa creasca odata cu copiii lor; cu alte cuvinte, sa fie mereu constiente de stadiul de dezvoltare in care se afla copilul lor.

Este in regula sa-i impletim codite unei fetite de trei-patru ani (cu toate ca si pe aceasta ar trebui sa o intrebam daca le doreste) si este anormal sa facem asta cu o adolescenta.

 

Dar un tata asa cum trebuie?

D. M.: De multe ori, rolul tatalui este minimalizat si se vorbeste foarte putin despre el. Tatal este modelul masculin de putere, siguranta si protectie.

Un tata trebuie sa fie atent la nevoile emotionale ale copilului, sa-l sprijine emotional, sa discute in permanenta cu el si sa-l asculte, nu doar sa se activeze si sa fie „sperietoare“ atunci cand copilul greseste.

Si sa nu-i fie teama sa-si manifeste iubirea si gesturile tandre fata de copil. Studiile au aratat ca implicarea tatalui in viata copilului conduce spre obtinerea de rezultate academice mai bune ale copiilor.

De asemenea, implicarea activa a tatilor scade riscul ca viitorii adolescenti sa aiba probleme cu drogurile, alcoolul sau alte infractiuni.

 

Cum trebuie sa fie o mama in raport cu un baiat adolescent?

D. M.: Mamele de baieti adolescenti trebuie sa invete sa aiba incredere in ei si sa-i iubeasca neconditionat. Sa-i lase sa greseasca si sa invete sin­guri din propriile greseli, dificultati cu care se confrunta.

Sa fie langa ei, sa-i sustina emotional, dar sa nu ia decizii in locul lor si sa nu aiba o gandire de tipul „stai, sa-ti arat eu cum se face“, sau „faci cum spun eu, ca nu vreau sa gresesti“. Este important ca adolescentul sa se simta sustinut si incurajat.

Mama are in fata ei un viitor barbat, fata de care comportamentul ei nu mai poate fi ca inainte. Va trebui sa fie mult mai atenta la cuvintele pe care i le va spune, la gesturile pe care le va face, pentru a-l ajuta si lasa sa se maturizeze.

Baiatul adolescent trebuie lasat sa-si defineasca si sa-si delimiteze identitatea, sa-si caute singur, prin propriile metode, individualitatea.

 

Dar in raport cu o adolescenta?

D. M.: Sa-i incurajeze independenta, initiativele. Sa aiba o relatie deschisa, care sa fie bazata pe incredere si respect. Comunicarea este o conditie foarte importanta a relationarii si a formarii personalitatii.

O buna comunicare nu inseamna ca adolescenta sa o asculte pe mama fara a scoate un cuvant ori sa se conformeze de fiecare data doar tinand cont de ierarhia rolurilor si de gandirea ca „este mama mea si o iubesc“, ci sa experimenteze exprimarea libera pentru a se face inteleasa, a se simti in siguranta cand vorbeste despre emotiile ei, fara a-i fi teama ca va fi pedepsita sau judecata.

De asemenea, este important ca mama sa nu puna presiunea neimplinirilor personale asupra fiicei sale. Adolescenta trebuie lasata sa-si traiasca propriile visuri, dorinte, planuri de viitor si de viata, cu alte cuvinte, sa fie lasata sa inteleaga viata ei prin prisma propriilor experiente.

 

Ce tabuuri exista azi in relatia parinti-copii (nuditate, etc.)?

D. M.: Un tabu puternic este cel legat de nuditate si de zonele intime. Corpul si zonele intime se afla, ca sa spunem asa, in zona tabuurilor sanatoase, care mentin independenta si separatia.

Pe masura ce copilul creste, parintii trebuie sa se retraga cu respect, iar distanta fizica trebuie sa se regleze de la sine, iar acolo unde acest lucru nu se intampla, au loc conflicte puternice. Un alt tabu este co-sleeping-ul, cand parintii dorm in acelasi pat cu copiii.

Este adevarat ca viata sexuala a cuplului si intimitatea sufera modificari odata cu aparitia copiilor. Parintii pot dormi cu copilul pana cand acesta adoarme, dupa care ar trebui sa se retraga.

Un tabu puternic este divortul parintilor. Un divort este dureros pentru adulti, vazut chiar ca o trauma, iar acelasi lucru simte si copilul, mai ales atunci cand parintii nu-i spun nimic, nu-i explica, el simtind un puternic sentiment de vinovatie.

Un alt tabu este moartea. Cum sa-i facem pe copii sa inteleaga ce este moartea? Copilul nu trebuie fortat sub nicio forma sa participe la ritualurile de inmormantare.

El stie cel mai bine ce poate sa accepte si ce nu, dar are nevoie sa i se explice ce se intampla in termeni simpli, pe intelesul lui si fara metafore care ar putea sa-l sperie.

 

Mamele cu mai multi copii reusesc sa fie disponibile pentru toti, in mod egal?

D. M.: Unele mame reusesc sa fie disponibile cu succes pentru toti copiii. Altele, in schimb, manifesta un comportament evident prin care isi manifesta disponibilitatea emotionala mai mare pentru un copil, sub motivatia ca unul dintre copii este mai mic, ca este fetita sau baiat, ca este mai cuminte, ca este extravertit sau mai sociabil.

 

Exista si mame care va marturisesc ca isi iubesc un copil mai mult decat pe altul?

D. M.: Da, exista, unele o recunosc mai usor, altele – mai greu. Aceste cazuri sunt destul de rare, dar nu pentru ca aceste mame nu simt asa, ci mai degraba pentru ca li se pare greu de recunoscut si ar putea sa creeze imaginea de mame rele, deci, mai degraba este un subiect tabu.

Pentru aceste mame, depinde daca este primul nascut, daca este baiat sau fata, sau de temperamentul copilului. A iubi un copil mai mult decat pe altul nu este neaparat un lucru rau, dar modalitatea prin care gestionam emotiile si atentia poate deveni periculoasa pentru sanatatea emotionala a copilului.

Acest pericol apare atunci cand copilul preferat are anumite privilegii pe care celalalt sau ceilalti copii nu le au si conduce la dezvoltarea unui sentiment de insuficienta si de nesiguranta emotionala, care afecteaza atat relatia cu fratele/sora, cat si personalitatea copilului, care va considera ca nu este suficient de bun pentru a fi iubit de parinti.

 

Exista si mame care refuza complet rolul matern? Cum reusesc ele sa faca asta? Nu se naste niciun fel de atasament intre ele si copil? Cum asa?

D. M.: Se crede ca instinctul matern apare odata ce o femeie a nascut si isi tine copilul in brate, iar atunci se activeaza instinctul matern si, brusc, devii mama cu toata fiinta ta. El nu este un eveniment, ci un proces prin care legatura mamei cu copilul creste si se dezvolta in timp.

El depinde de mai multi factori: de cat de mult ne-am dorit copilul etc. De exemplu, studiile au revelat faptul ca, in cazul femeilor care au urmat lungi tratamente pentru a ramane insarcinate, le este mai greu sa se ataseze de copil, in mod paradoxal!

Instinctul matern mai depinde si de factori precum relatia de cuplu, de atmosfera care domina intre cei doi parteneri, precum si de proiectiile pe care si le-au facut cei doi despre viata de familie si ce inseamna ea, precum si de modelul din familia de provenienta.

Un alt factor este depresia postnatala, care, astazi, afecteaza tot mai multe femei, cand femeile nu mai gasesc placere in nimic.

Nasterea, ca experienta traumatizanta, poate impiedica dezvoltarea acestui instinct. Alaptarea, prin hormonii pe care ii elibereaza in corpul mamei, precum si prin contactul fizic mama-copil, faciliteaza crearea unei legaturi speciale mama-copil.

 

Daniela Mitrofan, psihoterapeut de cuplu si de familie in supervizare

Tel. 0768.674.368

Facebook: psihoterapeut Daniela Mitrofan si Clubul atelierelor vesele

A consemnat Iuliana Alexa

Foto: shutterstock.com

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top