De la perfecționism la progres cu ajutorul mentalității de creștere
Acum câțiva ani făceam parte din „Clubului Perfecționiștilor”. Da, trăiam după ideea că „dacă nu e perfect, nu contează.”
Pentru mine, greșelile erau ca niște ninja, care complotau să-mi saboteze munca și eforturile. Credeam că dacă nu fac totul 100% perfect, înseamnă că am eșuat. Aveam gânduri de genul: „dacă nu e perfect, nu e gata”, „nu pot trimit raportul/ mesajul până nu e totul impecabil” sau „greșelile înseamnă că nu sunt suficient de bună.” Nu luam pauze până nu bifam un număr semnificativ de lucruri de pe lista mea de to do. Evident, mă simțeam obosită și nefericită.
Dar schimbarea a început în 2020, când am început să lucrez la mentalitatea mea, devenind mai conștientă și dorindu-mi cu adevărat să schimb lucrurile care mă făceau să mă simt epuizată și lipsită de entuziasm, am reușit să-mi transform modul de a gândi în: „nu perfecțiunea e scopul, ci progresul.”
Ca urmare, am început să apreciez pașii mici pe care îi făceam și mi-am schimbat gândurile și convingerile despre mine, valoarea mea, expertiza mea, de la: „Dacă nu e perfect, nu contează.” la „Cum arată suficient de bine? Fac asta și învăț să fac mai bine în timp, prin practică.”
Treptat, greșelile nu mai erau acei ninja enervanți. Au devenit ghizi care îmi arătau ce mai am de învățat. Înțelegerea mecanismului procesului de învățare la adulți și a rolului esențial pe care îl joacă greșelile, m-au ajutat să îmi schimb profund convingerile.
Acum spun că sunt un perfecționist reformat. Perfecționismul e doar o urmă a ceea ce era odată. Apreciez progresul, pașii mici pe care îi fac și am încredere că mă vor duce acolo unde am nevoie să ajung.
În trecut ideea că greșelile sunt oportunități de învățare mi se părea un concept străin. Acum înțeleg că greșelile chiar vin cu oportunitățile de învățare.
Și ghici ce? Schimbarea de mentalitate nu doar că m-a făcut mai fericită, m-a făcut și mai perseverentă și mai curioasă. Aud același tip de convingeri și descrieri și de la clienții mei, high achievers care se simt blocați în carieră și vor să facă totul la superlativ: un job full-time sau propria afacere, activități în timpul liber, un curs, citit de cărți, dezvoltarea expertizei. Totul.
Și tocmai pentru că am trecut și eu prin asta, pot să-i ajut să-și schimbe modul de a gândi, astfel încât să recunoască progresul, să se bucure și de proces și de rezultat, să folosească greșelile ca o rampă de creștere, învățare și încredere în sine.
Îi ajut să vadă că nu e despre a fi perfecți. E vorba de a face progres, pas cu pas.
Tu ce progres vrei să sărbătorești azi?
