Sfaturi pentru părinți

Era o zi ploioasă de toamnă, din luna octombrie 2014, și eram așezată pe covorul din camera fetiței mele jucându-ne împreună. Ea avea aproape 3 ani și mergea la grădiniță de câteva luni. A avut loc primul ei tantrum iar eu, deși citisem despre asta, am realizat că nu știam să gestionez situația așa cum simțeam că mi-aș fi dorit.

Am înțeles atunci, că experiența adunată până atunci în cei peste 14 ani de training și cei 4 ani de coaching nu este suficientă pentru a fi părintele care îmi doresc să fiu. Așa că m-am apucat de treabă. Am început să studiez tot felul de cărți de parenting. Multe stiluri, multe tehnici – unele au funcționat, unele contradictorii, altele fără efect la personalitatea pe care o are copilul meu. Frustrări, nopți de frământare, întrebări fără răspunsuri. Am participat la cursuri de parenting, unele revelatoare, altele nu. Am făcut parte din grupuri de suport unde fiecare venea cu experiența sa și propunea soluțiile care funcționaseră pentru ea (spun ea, pentru că în cele mai multe cazuri sunt femei).

Am început apoi să lucrez cu copiii, în mod organizat. În 2017, m-am certificat ca Instructor de yoga și mindfulness pentru copii. În 2019, m-am certificat ca SoulKids coach cu fondatorii școlii din Singapore – Vikas Milkani şi Sally Forrest și am început să țin ședințe de coaching cu copiii. Ședințele acestea reprezintă pentru mine un izvor de energie și un reminder constant al misiunii mele. Aceea de a-i învăța pe copii și adolescenți cum să se cunoască mai bine astfel încât să poată trăi viața pe care și-o doresc. Să fie fericiți, să poată face alegeri conștiente nu venite din condiționări sau constrângeri astfel încât să aibă succesul pe care îl merită și să se poată bucura pe deplin de această călătorie numită viață. Iar anul acesta, în luna aprilie, m-am certificat ca facilitator pentru tabăra de dezvoltare personală Școala de ghinzi marca Andy Sekely și Irina Vasilescu pe care o voi susține pe parcursul lunilor de vacanță și la care îi aștept cu drag pe copii.

Cred că majoritatea părinților își doresc pentru copilul lor să fie fericit și să aibă succes. Orice ar însemna aceasta pentru copil. Pentru că de multe ori noi, ca părinți, avem tendința de a ne gândi la fericirea copilului prin prisma noastră, a dorințelor noastre. Uneori este greu să renunțăm la cum am gândit noi lucrurile, cum le-am planificat și să ne adaptăm la ce își dorește, ce se potrivește copilului nostru. Din punctul meu de vedere, este foarte important rolul modelator pe care îl au părinții și ca atare necesitatea de dezvoltare personală și transformare permanentă a noastră ca părinți pentru a putea fi alături de copiii noștri așa cum au ei nevoie. Pentru că degeaba le spunem ce ne dorim să facă dacă noi nu facem lucrul acela. Copiii vor repeta ceea ce văd nu ceea ce li se spune.

Pe parcursul acestor ani, am înțeles câteva lucruri care mi se par esențiale și pe care aș dori să le împărtășesc și cu voi și anume:

• Noi, ca adulți și ca părinți suntem unici. Fiecare dintre noi vine cu experiența, rănile și personalitatea sa. Este important să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne acceptăm și să lucrăm cu noi. De aceea, nu există rețete general valabile și este important ca fiecare să adopte ceea ce i se potrivește.
• Copiii noștri sunt unici. De aceea este bine să încetăm să-i mai comparăm, cu noi sau cu alți copii și să încercăm să fim prezenți și receptivi la nevoile lor pentru a-i putea sprijini așa cum au ei nevoie.
• Dezvoltarea personală continuă este importantă atât pentru copii, cât și pentru părinți. Pe copii îi ajută să se cunoască mai bine, să devină mai încrezători, să dobândească acele abilități de care vor avea nevoie în lumea în care vor trăi ei. O lume cu schimbări rapide și radicale, inundată de informații în care abilități ca adaptarea, mintea deschisă, focus, încredere în sine, empatie, mindfulness, creativitate, lucrul în echipă vor fi esențiale. Pe noi, ca părinți, ne ajută să creăm mediul propice în care copiii să se poată dezvolta, să experimenteze, să învețe și să aplice cele învățate astfel încât să-și creeze noi obișnuințe. Noi suntem solul care le permite să-și întindă rădăcinile puternice ce le vor permite ulterior să facă față cu brio oricăror experiențe cu care se vor confrunta.
• Comunicarea este poarta oricărei relații, deci s-o păstrăm deschisă orice ar fi. Modul în care comunică este cel care dă calitatea relațiilor pe care le avem cu noi, cu ceilalți adulți, cu copiii. Și deși avem impresia că este un lucru pe care îl facem cu toții pentru că știm să vorbim, realitatea este că prea puțini dintre noi practică și celelalte elemente esențiale ale comunicării precum ascultarea activă, feedback-ul, înțelegerea diferențelor de percepție, empatia.

Este motivant atunci când vezi evoluția copiilor de la sesiune la sesiune. Să vezi crescându-le încrederea în propriile forțe și faptul că înțeleg că este în puterea lor de a se schimba pe ei și a schimba lumea în care trăiesc. Totul este să știe ce își doresc, să aibă încredere în ei, să persevereze când dau de obstacole. De asemenea este minunat să urmărești cum învață să comunice mai bine între ei, să respecte puncte de vedere diferite și să se adapteze într-un grup nou și la situații noi. Iar când la sfârșitul modulelor de coaching primesc feedback-uri de genul celor de mai jos știu că sunt pe calea potrivită.

Andrei – 11 ani (Perseverență) – Mi-au plăcut poveștile și moralele din povești. Mi-a plăcut tot ce am făcut. Pur și simplu mă bucură când intru. Am învățat cum să nu renunț, să nu te dai bătut și să dai întotdeauna ce-i mai bun. Eu voi aplica ce am învățat în viața reală, cum ar fi să lucrez din greu și deștept ca să ajung la ceea ce îmi doresc.

Patricia – 11 ani (Minte deschisă) – Mi-au plăcut sesiunile pentru că mi-am făcut prieteni noi, am învățat multe lucruri noi pe care nu le știam și care or să mă ajute în viață, m-am exprimat liber, am zis ce am avut de zis și am fost ascultată. Am auzit despre lucruri despre care nu auzisem, oameni care au avut realizări (nr. Edmund Hillary) și povești noi.

Diana – 10 ani (Încredere în sine) – Am învățat să avem mai multă încredere în noi și să ne uităm mai mult la lucrurile pozitive decât la cele negative. Mi-a plăcut că am învățat ce înseamnă să ai încredere în tine, cum să avem încredere în noi și lucruri importante legate de asta. Să nu ne comparăm cu alții și să fim cât de buni putem noi, nu cum sunt alții. Voi avea încredere că pot face acel lucru, și mă voi gândi că chiar dacă voi eșua voi încerca altă dată și nu va trebui să mă gândesc că nu voi reuși doar pentru că nu am reușit din prima.

Andi  – 11 ani (Succes) – Am învățat că pentru succes îți trebuie un timp, trebuie să planifici lucrurile, să le pregătești și să prevezi obstacolele. Am reținut regula celor 7P. Călătoria până la succes este cea mai bună parte. Acolo vezi cele mai multe lucruri, aia este cea mai tare parte. Mi-a plăcut că am vorbit despre diverse lucruri și situații. De acum înainte o să folosesc pașii din cei 7P.

David – 9 ani (Încredere în sine) – Am învățat că încrederea în tine nu înseamnă să faci lucruri care te pun în pericol. Încrederea în sine înseamnă să te placi, să știi că tu ești unic și știi că poți. O să încerc să nu mă mai supăr așa tare când nu îmi iese ceva. O să îmi zic că o să reușesc data viitoare. Mie mi-a plăcut că putem discuta lucruri frumoase. Mi-au plăcut și jocurile și poveștile.