E bine să faci o schimbare, dar mai ales să știi de ce vrei să o faci
Ai vrut să pleci, să lași în urmă totul. Cum ai făcut, ce te-a motivat pentru această schimbare? Și, mai ales, care a fost rezultatul?
„Eu pot să vă spun că simțeam nevoia de a o lua de la capăt profesional acum vreo opt ani, deși mă aflam în cea mai bună poziție posibilă, cu un job de vis. Mă plictiseam.
Faptul că ai un post de vis, nu garantează că te vei simți excepțional acolo, în locul acela. În plus, eu fusesem obișnuită să schimb locul de muncă destul de des. Pentru unii angajatori, asta înseamnă instabilitate.
Citește și:
Nu vreau sex de dragul sexului!
Mi-am propus să îmi fac curățenie în viață și am început cu iubitul meu
Pentru mine, e doar nevoia de stimulare, de noutate. Parcă atunci când îmi este prea bine undeva, prea comod, simt nevoia să scutur barca, să produc un pic de haos, să vedem unde ajung. Îmi fac singură probleme, cum ar zice tatăl meu.
Sau m-am plictisit de mult bine, cum zice mama. Posibil. Cert este că eu, acum opt ani, voiam să plec din poziția de management pe care o aveam și unde mă bucuram de respect. Doar că motivele nu mai erau așa de clare.
Doar pentru că mă plictisesc? Nu e un motiv matur. Noroc că am realizat asta la timp, altfel aveam destul curaj să-mi scriu demisia și să plec. A venit și criza, cumva, presiunea economică a fost mai mare.
Adică nimeni nu mai renunța la un serviciu așa, din cochetărie. Sau din plictiseală. Dar, de fapt, ceea ce mi-a lămurit ideile, a fost terapia.
Am făcut câteva sesiuni de coaching cu o foarte bună terapeută și mi-am dat seama că dorința mea de a schimba lucrurile în viață deseori are la bază o anxietate mare. Instabilitatea copilăriei și adolescenței mele.
Cumva, eu schimb lucrurile, ca să simt că le controlez eu pe ele și nu ele pe mine. Schimb lucrurile, ca să simt că eu dețin controlul.
E ca atunci când te desparți de cineva, aparent fără motiv, pentru că simți că ești prea vulnerabil în povestea aceea, că celălalt poate oricând să te lase și, atunci, gata, s-a terminat, nu tu deții controlul, ci cel care te-a părăsit.
Așadar, părăsești tu primul. Așa și eu. Bine că am făcut acea terapie, altfel făceam o prostie. Astăzi sunt în același loc, am evoluat profesional și am mari satisfacții.
Cred că e bine să știi când să schimbi și lucrurile și, mai ales, de ce vrei să le schimbi. Vorba ceea: schimbarea e bună, dar să o știm și noi!“
Foto: Shutterstock
