Dorinta barbatilor apare din absenta

Dorinta devine mai puternica prin rivalitate
Dorinta se hraneste in placere
Rutina ucide dorinta
Dorintei nu-i place banalitatea
Dorintei nu-i place familia

Balzac a scris-o intr-un mod concis: „A vrea ne erodeaza, a putea ne distruge″.

Pe femeia noastra (si vorbesc aici in numele tuturor barbatilor), atunci cand inca nu locuiam impreuna si eram logoditi, aveam intotdeauna chef sa o strangem in brate, sa o mangaiem si, suprema fericire la care am visat atat de mult, sa facem dragoste cu ea. Ne gandeam des la asta toata ziua, doream sa ne terminam treaba si sa o intalnim. Tot asa simtea si ea; in prima perioada a vietii comune, impartaseam aceeasi fervoare. Gandul ca odata cu venirea serii ne regaseam si ne puteam dezmierda in pat ne umplea de energie toata ziua.

Incetul cu incetul entuziasmul incepe sa scada. Este tot fericire dar nu mai este dublata de nebunie. Inaintam inca putin in timp si au sosit serile in care am simtit oboseala si nevoia de a dormi care era mai puternica decat dorinta de a face dragoste. A avea la dispozitie acesta femeie, totdeauna la indemana, zi si nopate, a-ti putea oferi bucuriile iubirii atunci cand ai chef, a face din placere o obisnuinta pare ca inlatura magia dintre relatiile sexuale. Dorinta s-a estompat si relatiile sexuale s-au rarit.

Dar intr-o zi femeia pleaca la din oras pentru un congres. Cat de lung ti s-a parut timpul, casa e atat de mare si patul ti se pare gol. Si dorinta ta care crestea, te enerveaza apoi te obsedeaza. Cum am putut sa stau alaturi de acesta femeie atatea seri fara a face dragoste cu ea? De-ar veni cat mai repede! Si s-a intors. Ai asteptat-o la aeroport, ai strans-o in brate, ai imbratisat-o salbatic. In masina, mainile nerabdatoare au pipait carnea frematand, comoara de nepretuit pe care o pierdusesi. De abia ajunsi acasa ai rasturnat-o in pat unde, dezbracata doar pe jumatate, ati facut dragoste fara a astepta prea mult.

Tocmai ai experimentat acesta lege a psihologiei. Nu dorim nimic mai mult pe lume decat ceea ce nu avem, iar cea ce avem deja ne oboseste. Daca fiinta pe care o dorim este aproape si accesul la ea este posibil si autorizat, dorinta nu este atat de puternica, pentru ca lipsa resimtita nu exista. In schimb, daca obiectul dorintei este indepartat sau accesul la el este imposibil, interzis, lipsa lui este profunda si vie, si dorinta este vie. Dar daca persoana se apropie sau devine accesibila, dorinta se reduce. Absenta este constitutiva dorintei. Cine are urechi de auzit sa auda!

Dupa cum se vede, intr-un cuplu este bine sa se cultive absenta obiectului iubit. Acest lucru se va fac in mod natural, daca se accepta iesirea din fuziune si se acorda autonomie fiecarui dintre parteneri. In viata comuna trebuie sa se faca diferenta intre ceea ce fac cei doi impreuna (sexualitate, copii, casa, anumite iesiri, unele vacante, proiecte) sui viata personala: avem dreptul de a ne continua cautarile si activitatile noastre spirituale, artistice, scolare sociale, sportive. De altfel, este benefic pentru celalalt, caci bogatia acumulata in exterior va hrani si imbogati relatia si conversatia. Autonomiei ii trebuie adaugata si o parte de mister: sa evitam sa fim total transparenti ″pe dinafara″, sa fim previzibili, sa devenim formali si banali. Pentru acesta, nu spuneti tot: ceea ce faceti, unde urmeaza sa mergeti, sa-i explicati tot si sa justificati tot.

Autonomie si mister, iata doua secrete ale cuplului fericit care nu se plictiseste niciodata, care nu se uzeaza niciodata. Or, aceste atitudini creeaza lipsa: a nu face totul impreuna, a nu-si spune totul creeaza abente, asteptari, intrebari, curiozitate, interes. Si cand se despart pentru o zi, un week-end, o saptamana, ce fericire la intoarcere.

Lipsa poate fi provocata si renuntand la a dormi impreuna pentru a merge intr-o camera separata in anumite nopti. Caci autonomia presupune sa avem nu numai un timp al nostru personal ci si un spatiu personal, o camera pentru odihna. Patul cu doua locuri implica coexistenta, unde avem tot timpul partenerul la indemana, unde lipsa nu excita. Mergand in locul nostru personal, a face ceea ce avem chef, dormind acolo, cream o lipsa. Ce bucurie atunci cand, impinsi de dorinta, de tandrete, ne strecuram in patul comun si redescoperim pielea ca si noua a amantului!