Burnout – Când munca își pierde sensul și tu îți pierzi energia

Burnout-ul nu e doar „prea multă muncă”. Află cauzele reale, cum îl recunoști și ce poți face pentru a-ți recăpăta energia și vitalitatea.

De ce trăim o epuizare colectivă?

Dimineața, pentru mulți dintre noi, începe cu sunetul insistent al notificărilor.

Nici nu deschidem bine ochii și ecranele deja ne inundă cu mesaje, știri, breaking news, cifre despre inflație, cutremure, războaie sau crize climatice. Înainte să ajungem la baie sau să bem prima cafea, sistemul nostru nervos este deja supraîncărcat.

Intrăm pe nesimțite în „modul de supraviețuire”, ca și cum corpul ar trebui să facă față unei amenințări iminente. Numai că această amenințare nu este una concretă, ci o sumă de stimuli constanți care ne invadează psihicul la fiecare pas.

Până să pornim spre birou, mintea rulează deja scenarii de anxietate, presiuni sociale și liste interminabile de „to do”. Nu e de mirare că ajungem obosiți înainte să muncim efectiv.

Dincolo de mitul „prea multă muncă”

Multă vreme burnout-ul a fost redus la ai muncit prea mult, fă-ți un ceai de tei, trage un somn și gata, ești nou-nouț.

Realitatea este că poți lucra 10 ore pe zi și să fii plin de energie dacă ceea ce faci e aliniat cu valorile tale.

Și poți intra în burnout cu un program de 5 ore pe zi dacă munca ta nu are sens, dacă valorile tale intră în conflict cu cerințele locului de muncă sau dacă viața personală îți este copleșită de responsabilități.

Pentru a înțelege mai bine, e nevoie să privim burnout-ul ca pe un sindrom bio-psiho-social complex, așa cum îl descriu autori precum Christina Maslach sau Ayala Pines.

Este rezultatul unei relații dezechilibrate între:

• mediul social și cultural (cultul muncii, presiunea succesului, comparațiile continue),
• mediul personal (constelația de roluri, educația primită despre muncă și bani),
• și resursele individuale (nivelul de autonomie, capacitatea de autoreglare, istoria de viață).

A reduce burnout-ul doar la „muncă excesivă” înseamnă a ignora straturi esențiale.

Cum ne cultivă societatea vinovăția și rușinea

Dacă privim contextul social, descoperim că societatea noastră are o contribuție colosală la efectul de burnout.  Trăim într-o epocă în care productivitatea este glorificată, iar identitatea se reduce deseori la profesie. „Cine ești?” a devenit „Ce faci?”.

Statutul social, valoarea contului bancar, bunurile materiale au ajuns să fie măsura valorii personale, iar liniștea interioară este percepută ca lipsă de ambiție. Această ideologie a cultului muncii are rădăcini adânci în istorie.

În comunism, munca era datorie sacră față de stat. În capitalismul modern, munca devine valoarea brandului personal. Din ambele direcții vine același mesaj: valoarea ta este egală cu performanța ta.

Rezultatul? Vinovăție atunci când ne oprim și rușine atunci când nu avem „suficient”: bani, carieră, prestigiu.

În acest climat, burnout-ul devine aproape inevitabil.

Suprastimularea: noul combustibil al burnout-ului

Pe lângă acest fundal cultural, există și un mecanism biologic care explică de ce suntem atât de vulnerabili.

Creierul nostru are un sistem neuronal de căutare (SEEKING system, descris de Jaak Panksepp) care ne motivează să explorăm și să găsim sens.

Când găsim ceva valoros, apare satisfacția. Când nu găsim, sistemul rămâne „aprins”, generând neliniște și epuizare.

Societatea actuală îl ține activat permanent:

• notificări și feed-uri infinite,
• știri negative,
• liste interminabile de task-uri acasă și la birou,
• presiunea de a fi mereu disponibil.

E ca și cum am trăi cu motorul turat constant, fără oprire. Astfel, ajungem epuizați înainte să ne atingem obiectivele propriu-zis.

Burnout-ul de azi este alimentat de pierderea „fluxului” – acea stare în care provocarea și abilitățile se întâlnesc și generează energie pozitivă.

Burnout individual sau burnout colectiv?

În acest context, apare tentația de a căuta vinovați. „Nu știi să-ți gestionezi timpul.”, „Compania te exploatează.”, „Liderii nu au grijă de oameni.”  Toate aceste explicații conțin un sâmbure de adevăr, dar nu sunt suficiente.

Burnout-ul de azi nu mai este doar responsabilitatea individului sau a organizației. Este un fenomen colectiv, un simptom al modului în care trăim conectați 24/7, presați să performăm, bombardați cu mesaje contradictorii.

De aceea, a culpabiliza doar angajatul („nu te-ai organizat bine”) sau doar organizația („ai dat prea multe sarcini”) nu mai are sens.

Nu există o singură cauză, ci o combinație de factori care ne împing spre epuizare.

Burnout-ul la confluența cu trauma, depresia și amprenta familială

Această complexitate devine și mai clară dacă ne uităm la nivel personal și istoric.

Burnout-ul nu este doar un răspuns la mediul actual, ci și expresia unor amprente mai vechi, legate de felul în care am fost educați să ne raportăm la muncă, la bani și la valoarea personală.

Pentru unii, munca a fost asociată cu supraviețuirea: „Trebuie să muncești din greu ca să ai ce pune pe masă.”

Pentru alții, cu critica și absența emoțională a părinților, care au transmis mesajul „Nu ești niciodată suficient.”

În alte familii, presiunea succesului a fost imensă: „Trebuie să ajungi mai departe decât noi, altfel ne-ai dezamăgit.”

În toate aceste contexte, valoarea personală a fost condiționată de muncă și rezultat.

De aceea, burnout-ul se află într-o zonă de confluență cu trauma și depresia. La fel ca trauma, el implică mecanisme de supraviețuire, activare permanentă, luptă compulsivă pentru validare sau retragere și îngheț. La fel ca depresia, aduce sentimentul de gol interior, pierderea interesului și diminuarea speranței.

De aceea burnout-ul nu se vindecă doar cu tehnici de time management sau cu o vacanță. Se vindecă atunci când începem să ne punem întrebări despre relația noastră cu munca, cu banii și cu modul în care ne definim valoarea personală.

Din burnout spre regenerare

Dacă burnout-ul e un fenomen colectiv, soluțiile trebuie să fie atât colective, cât și individuale.

Burnout la nivel colectiv

• Valoare dincolo de productivitate: omul ca ființă, nu ca „resursă”.
• Spații de reflecție: conversații reale despre sensul muncii.
• Echilibru între rutină și imprevizibil: prea multă rigiditate ucide motivația, dar și haosul constant duce la epuizare.
• Prevenție colectivă: programe de wellbeing, limite sănătoase, leadership autentic.

Burnout la nivel individual

• Recunoaște semnele timpurii: oboseala care nu trece cu odihnă, pierderea bucuriei, iritabilitatea constantă.
• Observă tiparele tale: perfecționism, nevoia compulsivă de validare, tendința de a salva pe toată lumea. Ele sunt vulnerabilități către burnout.
• Împrietenește-te cu pauza: odihna este o nevoie biologică.
• Redefinește succesul: întreabă-te „Ce contează cu adevărat pentru mine?” și „Ce pot lăsa deoparte?”.
• Reglează-ți sistemul nervos: mișcarea, contactul cu natura și relațiile hrănitoare ajută corpul să iasă din modul de alertă.
• Caută sprijin: psihoterapia, grupurile de suport, conversațiile vulnerabile rup izolarea și aduc claritate.

Burnout-ul devine astfel nu doar un diagnostic individual, ci un semnal de alarmă pentru întreaga noastră civilizație.

Invitație la Webinar: Burnout – Când munca își pierde sensul și tu îți pierzi energia

Dacă ai citit până aici și ți-ai zis de câteva ori „Parcă vorbește despre mine”, atunci poate că e momentul să te oprești un pic.

Nu o pauză de două zile pe Netflix și nici încă un city-break care te obosește și mai tare, ci o oprire reală.

Te invit la webinarul „Burnout – Când munca își pierde sensul și tu îți pierzi energia”, unde vom vorbi despre:

• cum recunoști semnele subtile ale burnout-ului,
• ce strategii simple îți pot regla sistemul nervos (nu, nu e doar respirație ghidată pe YouTube),
• și cum să-ți rescrii relația cu munca, fără să simți că îți trădezi ambiția sau că ești „leneș(ă)”.

Este un spațiu sigur, ghidat și uman. Nu unul în care ți se cere să dai mai mult, ci unul unde poți, în sfârșit, să înțelegi ce te obosește și ce te ajută să-ți recapeți vitalitatea.

Webinarul va fi susținut de Mariana Cosenco, psihoterapeut cu peste 15 ani de experiență în explorarea și alinarea sufletească. După o carieră în mediul corporativ, și-a dedicat munca înțelegerii traumelor, stresului și burnout-ului. Crede că o viață împlinită nu este un dar, ci o construcție conștientă, iar misiunea ei este să creeze spații sigure în care oamenii își pot regăsi vitalitatea.