Narcisismul digital și identitatea noastră online

Freepik

Narcisismul digital ne remodelează identitatea și relațiile. Află cum politicile de birou se mută în online și cum să nu te pierzi în avatarul tău digital.

Narcisismul digital: cum ne remodelăm identitatea

Scriu acest articol din perspectiva cuiva care a petrecut aproape două decenii în mediul corporate, în mijlocul jocurilor de putere, aliniere, competiție, poziționare și negociere socială. Acolo am învățat cum se formează găștile, cum circulă informația prin bârfe, cum se stabilesc loialitățile și cum se construiește — și se apără — identitatea profesională.

În ultimul an, am trăit însă în lumea online-ului, observând aproape aceleași dinamici, dar amplificate, accelerate, expuse pentru toată lumea. Iar în prezent, lucrând cu oamenii în procesul de descoperire și integrare a umbrei, văd cât de ușor se confundă avatarul digital cu identitatea reală. Și cât de mult, în social media, totul devine mai intens: competiția, nevoia de vizibilitate, agresivitatea, vulnerabilitatea.

Ceea ce se întâmplă în mediul digital nu este doar un fenomen tehnologic. Este o replică psihologică a triburilor și politicilor de birou, dar fără limitele realității. Iar asta schimbă tot.

Din birou în online: de ce repetăm aceleași jocuri sociale

În birou, fiecare departament sau echipă formează o „micro-lume”: alianțe, informări interne, opinii împărtășite doar „în grup”, bârfe, favoruri, excluderi. Puterea și recunoașterea sunt resursele centrale.

În online, dinamica este aceeași — doar că resursa nu mai este statutul intern, ci atenția.

Atenția este moneda. Iar atenția se traduce în bani, vizibilitate, influență. De aici apare întrebarea pe care o aud des:

„De ce sunt oamenii atât de agresivi în online?”

Pentru că acolo competiția nu mai este liniștită. Spre deosebire de birou, unde există ierarhii stabile, în mediul digital identitatea este fluidă: oricine poate deveni „cineva” peste noapte. Și tocmai această posibilitate creează presiune și teamă:

Dacă pot fi oricine, atunci cine sunt eu cu adevărat?

Avatarul digital: mască sau piele?

Identitatea digitală nu este falsă, dar este selectivă. Alegem ce arătăm, cum arătăm, când arătăm. În timp, această selecție devine mască. O mască de statut, perfecțiune, succes sau vulnerabilitate controlată.

Problema începe când masca nu mai este un rol, ci devine piele. Atunci când uităm unde se termină personajul și unde începe omul. Pentru că online-ul ne oferă o libertate paradoxală:

putem să fim cine vrem,
dar devenim ceea ce proiectăm.

Și pentru că proiecția cere efort, apărare și continuitate, apare o tensiune interioară: mă lupt să nu pierd imaginea pe care o am în ochii celorlalți.

Asta explică agresivitatea. Nu se apără ideea. Se apără identitatea.

Economia atenției și bârfa digitală

În mediul corporate, bârfa este instrument de control: stabilește cine are acces la ce informație, cine are influență, cine este „înăuntru” și cine este „afară”.

În online, bârfa devine conținut.

Conflictele, duelurile, sarcasmul, expunerile „adevărului” despre altul — toate cresc vizibilitatea. Algoritmul favorizează tensiunea. Pentru că tensiunea ține oamenii pe platformă.

Este o economie psihologică:

Conținutul calm nu reține.
Conținutul conflictual creează dependență.

Și exact ca în birou, oamenii se aliniază în „tabere”. Numai că, în online, taberele nu sunt vizibile doar în organizație, ci în fața întregii lumi.

Narcisismul digital: nu cauză, ci simptom

Mulți spun că online-ul „creează narcisism”. Adevărul e mai nuanțat: online-ul accentuează narcisismul deja existent.

Narcisismul digital nu înseamnă iubire excesivă de sine. Înseamnă dependența de privirea celuilalt.

O persoană sigură de sine nu are nevoie să demonstreze. O persoană nesigură devine dependentă de reacții: Like-uri, comentarii, view-uri.

Este narcisism vulnerabil, fragil, reactiv. Și se vede în:

intensitatea reacțiilor,
competiția continuă,
imposibilitatea de a tolera critica,
lupta pentru validare.

Ce jucăm, de fapt, în social media

Răspunsul „pentru bani” este superficial. Da, unii monetizează vizibilitatea. Dar miza reală este:

nevoie de a fi văzut,
nevoie de apartenență,
nevoie de a avea sens,
evitare a singurătății interioare,
fugă de contact cu zonele dureroase ale propriei identități.

În social media nu concurăm pentru bani. Concurăm pentru existență simbolică.

Dacă nu sunt văzut, simt că nu exist.

Cum să nu te pierzi în narcisismul digital

Nu să fugim din online. Ci să ne întoarcem la un criteriu simplu:

Cine sunt eu fără public?
Cine sunt când mă uit în oglindă și nu filmez?
Cine sunt când nu există algoritm care să mă valideze?

Răspunsul nu vine din exterior. Vine din practică interioară, din lucru cu umbra, din reîntoarcerea în corp, în relație directă, reală, nefilmată.

Concluzie

Lumea digitală nu este periculoasă în sine. Periculos devine momentul în care uităm diferența dintre piele și mască.

Online-ul ne arată cine credem că sunt ceilalți, dar și cine evităm să fim noi.

Dacă vrem să fim întregi, avem nevoie să păstrăm contactul cu realitatea fizică, cu corpul, cu limitele, cu relațiile directe. Doar așa online-ul rămâne un instrument — și nu identitatea noastră.