Procesul de devenire începe cu eliminare: de ce te simți blocată între cine ai fost și cine devii

Procesul de devenire nu este un drum liniar și nici un upgrade rapid al personalității. De multe ori, el începe cu eliminare: renunți la cine ai fost, dar încă nu știi cine devii. În această tranziție identitară, apare senzația de blocaj, gol interior și pierdere a motivației. Nu pentru că ai stagnat, ci pentru că te afli între două versiuni ale tale – una care nu te mai reprezintă și una care încă nu s-a conturat complet.

Dacă ai ajuns în punctul în care nu te mai impresionează nimic din ce înainte te motiva, nu e lene. Și nu e „problema ta”.

E o schimbare de identitate. Ai făcut un lucru greu: ai renunțat la cine nu mai ești. Ai lăsat o piele veche în urmă. Dar aici apare capcana: în loc să intri în noua ta viață, te oprești. Nu pentru că nu poți — ci pentru că subconștientul încă încearcă să te tragă înapoi spre cunoscut. În această etapă, multe femei caută salvatori: relații, joburi, terapii, programe, promisiuni. Orice le-ar scuti de responsabilitatea de a se alege pe ele.

E ca și cum ai traversa un pod între două identități: cea care ai fost și cea care devii. Iar pe podul ăsta, multe femei se sperie. Nu pentru că nu sunt puternice — ci pentru că sunt puternice de prea mult timp.

Și dacă te afli aici, vreau să-ți spun ceva direct: nu e stagnare. E tranziție identitară.

Procesul de devenire începe cu eliminare, nu cu adăugare

Mulți vorbesc despre „cea mai bună versiune a ta” ca despre un upgrade: mai multă disciplină, mai multă productivitate, mai multă energie, mai mult control.

Dar din perspectiva mea, procesul real de devenire începe exact invers: cu o eliminare.

Înainte să știi cine ești, ajungi să decizi cine nu mai ești.

Nu mai ești femeia care:

• spune „da” când vrea să spună „nu”
• își negociază limitele ca să nu piardă relația
• muncește până la epuizare ca să merite un loc
• se face mică, simplă, „ușor de gestionat”
• își trăiește viața în funcție de așteptările altora

Într-un fel, e o formă de detox emoțional. Te cureți de atașamente, de compromisuri, de reflexe vechi. Îți scoți din sistem „eu-ul de supraviețuire”.

Și aici apare paradoxul: în etapa asta poți avea o viață care arată bine pe exterior, dar interiorul să fie într-un gol.

Pentru că ai renunțat la cine erai, dar încă n-ai construit cine ești.

Podul dintre vechea versiune și noua identitate

Etapa asta e greu de recunoscut pentru că nu are „dramă” clasică. Nu e neapărat o criză explozivă. E mai degrabă o neliniște fină, persistentă.

Simți că:

• ai evoluat, dar nu știi unde te duci
• ai închis uși, dar nu vezi încă altele deschise
• nu te mai regăsești în vechile alegeri
• te simți „între lumi”
• nu ai chef, dar nici nu e depresie
• ai energie, dar nu știi pentru ce

E un spațiu liminal. O zonă de „încă nu”.

Și tocmai fiindcă nu poți controla exact această etapă, mintea încearcă să o rezolve rapid.

Cum? Cu o tentație veche, seducătoare: salvatorul.

Blocajul din procesul de devenire și iluzia salvatorului

Poate ai trecut și tu prin asta. Ai așteptat un salvator sub diferite forme:

• partenerul „potrivit” care te va face să te simți în siguranță
• jobul ideal care îți va valida valoarea
• noua vacanță care îți va repara starea
• noua casă care „în sfârșit” îți va aduce liniște
• un program, un curs, o metodă care promite că te schimbă complet
• terapia ca ultimă speranță, în stilul „te rog, repară-mă”

Și nu, nu spun că relațiile, joburile, terapia sau programele sunt greșite. Din contră — pot fi instrumente extraordinare.

Problema apare atunci când investești în ele responsabilitatea pentru viața ta.

Când, inconștient, mesajul devine:

• „Tu fă-mă bine. Tu scapă-mă de mine.”
• „Tu dă-mi identitatea pe care eu nu îndrăznesc s-o construiesc.”

Iar sub acest mecanism se ascunde o frică simplă:

Dacă sunt responsabilă pentru viața mea… atunci nu mai am pe cine să dau vina. Și asta e eliberator. Dar și înfricoșător.

Două căi care te țin în cerc în procesul de devenire

În procesul de devenire, există două capcane frecvente.

1) Așteptarea miracolelor

Așteptarea că „se va întâmpla ceva” care îți schimbă viața dintr-o dată.

Partenerul. Oferta. Mutarea. Confirmarea. Momentul perfect.

Problema cu această cale este că îți ține energia într-un viitor imaginar. Nu trăiești prezentul. Îl negociezi.

2) Externalizarea puterii

Adică: „am nevoie de cineva să-mi spună ce să fac, ca să fiu sigură că e bine”.

Aici intră dependența de ghizi, mentori, „experți”, metode. Nu pentru că sunt răi, ci pentru că tu nu ai încă încredere în propriul tău discernământ.

Și niciuna dintre aceste căi nu te duce spre „devino cine ești”. Te duc spre „devino cine crezi că trebuie să fii”.

A treia cale: responsabilizarea radicală

Există însă o a treia cale. Una care nu e la fel de marketabilă, pentru că nu sună „sexy”, dar funcționează.

A treia cale este: îmi asum.

• Îmi asum că starea mea de bine depinde de mine.
• Îmi asum că fericirea mea nu este un rezultat al controlului, ci al autenticității.
• Îmi asum că nu mă mai pot trăda ca să fiu iubită.
• Îmi asum că nu pot construi o viață nouă cu reflexe vechi.

Asta nu e pozitivism. Asta e maturitate emoțională.

Și în acel moment apare întrebarea mare: Cum fac asta, concret?

Răspunsul, pentru mine, este simplu și incomod: Prin acceptarea și integrarea umbrei.

Integrarea umbrei – cheia procesului de devenire

Umbra nu este „răul” din tine. Umbra este tot ce ai învățat că nu ai voie să fii.

• prea mult
• prea puțin
• prea sensibilă
• prea directă
• prea sexuală
• prea rece
• prea intensă
• prea ambițioasă
• prea vulnerabilă
• prea „nepotrivită”

Umbra se formează când, la un moment dat, ai înțeles că anumite părți din tine costă iubirea. Și atunci le-ai împachetat frumos, le-ai ascuns, le-ai împins în subteran.

Doar că… ele nu dispar.

Ele se întorc ca:

• auto-sabotaj
• procrastinare
• epuizare
• anxietate
• gelozie
• dependență emoțională
• perfecționism
• control
• atracție repetitivă către oameni indisponibili
• nevoia de validare

Și poate cel mai subtil simptom: te simți blocată exact când „ar trebui” să fii bine.

De ce te simți stagnată după ce ai evoluat

Pentru că ai făcut o parte din drum: eliminarea. Ai renunțat la vechea versiune. Ai închis ușa. Ai avut curaj. Dar încă nu ai integrat ceea ce ai lăsat în spate.

Femeile care se află pe podul dintre cine au fost și cine devin, de multe ori cred că trebuie să „se reinventeze”. În realitate, e invers.

Nu trebuie să devii altcineva. Trebuie să încetezi să te fragmentezi.

Când îți integrezi umbra, nu devii „mai bună”. Devii întreagă.

Și aici se schimbă jocul. Pentru că dintr-o femeie întreagă nu mai poți scoate viață cu jumătăți de măsură.

Semnul că procesul de devenire este activ

Subconștientul tău îți dă semne. Uneori sub formă de oboseală. Alteori sub formă de plictiseală. Sau iritare.

Nu pentru că ești nerecunoscătoare. Ci pentru că ai crescut peste versiunea care trăia cu „merge și așa”.

Dacă simți că:

• te-ai săturat să te „repari” constant
• te-ai săturat să fii puternică și singură în același timp
• te-ai săturat să funcționezi „corect”, dar fără plăcere
• ai obosit să trăiești pentru aprobarea altora
• ai depășit etapa în care vrei doar să supraviețuiești

Atunci nu e stagnare. E chemarea către tine.

Un adevăr care schimbă totul

Procesul de devenire nu înseamnă să te construiești peste tine. Înseamnă să te eliberezi de ceea ce nu ești.

Și în momentul în care renunți la salvator, la „rețete” și la relațiile în care te abandonezi pe tine, începe maturizarea reală: începi să devii cine ești.

Nu cine ai învățat să fii ca să fii aleasă. Ci cine ești când nu te mai negociezi.

Dacă te afli pe acest pod, te invit să lucrăm împreună

Dacă ai ajuns în acel punct în care știi clar cine nu mai ești, dar încă nu ai claritate despre cine devii, e posibil să fie exact momentul potrivit pentru lucru profund.

În sesiunile de coaching, te ghidez să:

• identifici tiparele inconștiente care te țin în cerc
• înțelegi „umbra” ta fără să te judeci
• reconstruiești încrederea în discernământul tău
• creezi o identitate nouă, coerentă și asumată
• treci de la supraviețuire la viață trăită cu sens și putere

Dacă simți că acest articol a vorbit cu o parte din tine pe care o ții în liniște de mult timp, îți propun să afli ce se întâmplă când nu mai fugi de tine — și începi să te alegi.