Delia Apostol-Hanzelik: Art-terapia și grupurile de suport
În mod tradiţional, arta a fost asociată cu frumuseţea, armonia și valoarea estetică. Dincolo de sensul estetic, procesul de creaţie artistică reprezintă o formă primară de expresie a trăirilor și emoţiilor umane, precum și un instrument de autocunoaștere și transformare psihologică, independent de criteriile tradiţionale de frumuseţe sau performanţă artistică. Imaginaţia și joaca sunt fundamentale pentru dezvoltarea creativităţii și a identităţii personale, oferind libertatea de a experimenta posibilităţi și de a construi sens. Accesarea imaginaţiei prin joacă și artă creează un spaţiu sigur pentru exprimarea și reglarea emoţiilor, facilitând integrarea experienţelor dificile și dezvoltarea rezilienţei.
Din mica copilărie, bătăile din palme, din picioare, la tobe sau xilofoane, balansul corpului pe muzică, vocalizele, desenul, pictura, modelajul, expresiile faciale precum zâmbetul, râsul, plânsul, încruntarea, mirarea, uimirea, sperietura și expresiile corporale care însoţesc mimica feţei, au redat universul interior al fiinţei umane. Astfel, ne putem imagina cu ușurinţă un copil bosumflat, care zice „nu mă mai joc”, se încruntă și își încrucișează mâinile la piept în timp ce „pune buza” și-ţi întoarce spatele… La fel cum ne putem imagina, putem și reproduce expresia unei emoţii, o putem „juca”. Prin joc, indivizii învaţă cooperarea, empatia, negocierea și înţelegerea normelor sociale, în timp ce imaginaţia permite asumarea de roluri și perspective diferite, consolidând competenţele relaţionale. Pentru ca aceste procese să se dezvolte, este esenţială existenţa unui grup. La grădiniţă, la școală, la joacă, la studiu, peste tot există grupuri de afiliere, de apartenenţă, unde se pot „juca” toate aceste roluri, unde se pot asuma diferitele roluri și se pot pune bazele relaţiilor sociale.
Donald Winnicott a introdus conceptul de „spaţiu tranziţional”, în care joaca devine un teritoriu intermediar între realitatea internă și cea externă, esenţial pentru formarea sinelui autentic.
Folosind procesul de creaţie artistică, de joacă inspirată ca instrument terapeutic, în abordările contemporane, influenţate de psihologie și neuroștiinţe, accentul se mută de la rezultatul artistic la procesul creativ. Astfel, arta devine un mijloc de explorare interioară și de construire a sensului, iar procesul creativ ca formă de terapie valorizează autenticitatea, spontaneitatea și simbolizarea experienţelor personale, considerând că fiecare act creativ are o semnificaţie intrinsecă pentru cel care îl realizează.
În contextul lucrului somatic și al terapiei prin dans și mișcare, imaginaţia și joaca se manifestă prin explorarea corporală, improvizaţia și expresia nonverbală. Acestea facilitează: conștientizarea corporală, integrarea emoţională, accesul la resurse interioare, dezvoltarea spontaneităţii și a autenticităţii.
Fiind strâns legată de procesele cognitive, emoţionale, sociale și creative, arta are o capacitate unică de a facilita accesul la experienţe interioare dificil de exprimat verbal. În context terapeutic, ea devine un limbaj simbolic prin care emoţiile, amintirile și conflictele pot fi externalizate și integrate. Art-terapia devine un instrument valoros pentru:
Exprimarea emoţională. Procesul artistic permite exprimarea emoţiilor reprimate sau dificil de verbalizat, cum ar fi frica, furia, tristeţea sau speranţa. Această externalizare reduce tensiunea psihică și favorizează clarificarea trăirilor.
- Accesul la inconștient. Inspirată de psihologia analitică a lui Carl Gustav Jung, art-terapia utilizează simbolurile și imaginile pentru a facilita dialogul cu inconștientul. Actul creativ devine o punte între conștient și inconștient.
- Integrarea experienţelor traumatice. Arta oferă un cadru sigur pentru procesarea traumelor, permiţând exprimarea indirectă a experienţelor dureroase. În acest sens, ea este adesea integrată în abordări somatice și informate de traumă (trauma-informed).
- Reglarea emoţională și reducerea stresului. Activităţile artistice activează sistemul nervos parasimpatic, contribuind la relaxare și la reducerea anxietăţii. Procesul creativ facilitează starea de „flux” (flow), descrisă de Mihaly Csikszentmihalyi, caracterizată prin implicare profundă și sentiment de împlinire.
- Dezvoltarea identităţii și a sensului personal. Prin creaţie, individul își poate reconstrui povestea de viaţă, descoperind resurse interioare și consolidând sentimentul de identitate și coerenţă personală.
În acest cadru, grupurile de suport devin spaţii vii de întâlnire și vindecare. Pentru persoanele care trec prin experienţe precum boala oncologică, ele oferă nu doar sprijin, ci și sentimentul profund că nu sunt singure. Prin împărtășire, ascultare și expresie creativă, emoţiile capătă formă, sunt recunoscute și validate. În acest „împreună”, durerea se transformă, iar resursele interioare se reactivează. Grupul devine astfel un loc de apartenenţă, sens și reconstrucţie interioară.
