Sexualitatea, între subconștientul manifest și visul lucid – o discuție cu psihoterapeutul Carmen Irimia (II)
Alexandru Gheorghe: În 1816, scriitoarea engleză Mary Shelly genera o controversă în jurul visului care i-a redat imaginea viitorului personaj al primei nuvele științifico-fantastice – Frankenstein. Tânăra de numai 18 ani pe atunci, descrie acest moment ca fiind un vis lucid în starea situată între vis și realitate. Ceea ce este interesant în contextul sexualității, este că nuvela a fost analizată ulterior de cercetători și explicată ca fiind reprezentarea mitului unei nașteri, al anxietății despre sexualitate, creație și propriul corp, după ce Shelly trăise decepția pierderii unei sarcini. Doi ani mai târziu, pe când Shelly avea 20 de ani, nuvela era publicată. Din experiența dumneavoastră asupra interpretării viselor, cum folosește subconștientul starea de vis ca pe un refugiu pentru explorarea identităților, fanteziilor sau orientărilor sexuale pe care o persoană s-ar putea simți incapabilă să le recunoască în mod conștient în viața de zi cu zi?
Carmen Irimia: Cazul Mary Shelley este reprezentativ pentru ideea că visele pot transforma tensiuni interioare în imagini simbolice puternice, precum cele din Frankenstein. Nu aş spune că visul este doar un „refugiu” liniștit, ci mai degrabă un spațiu de compromis între dorință și interdicție.
Visul permite exprimarea unor dorințe sau fantezii care, în starea de veghe, ar fi respinse sau cenzurate. În acest sens, da — poate funcționa ca un „refugiu”. Dar nu e un refugiu transparent. Mintea nu spune direct: „asta îmi doresc”. În schimb, transformă dorințele în povești, simbolizând, deformând şi condensând. Asta înseamnă că explorarea identității sau a sexualității în vis este mascată, indirectă.
Multe teme aparent non-sexuale pot avea încărcătură sexuală simbolică. Visul nu „arată” direct sexualitatea — o reconfigurează. În vis, o persoană poate experimenta roluri, dorințe sau scenarii pe care, în viața conștientă, le evită sau le respinge. De exemplu: schimbări de rol (activ/pasiv, dominant/submisiv), atracții ambivalente sau contradictorii, situații care ar provoca rușine sau vinovăție în realitate. Visul creează un spațiu unde aceste lucruri pot apărea fără consecințe directe — dar nu fără filtrare. Acest lucru se întâmplă pentru că, în somn, cenzura psihică slăbește. Nu dispare, dar ea devine mai permisivă. Asta permite inconștientului să „scape” sub formă de imagini care ajung în conștiință. Totuși, chiar și atunci, există deformări. De aceea visele sunt adesea ciudate, fragmentate sau simbolice — acestea fiind rezultatul unei negocieri interne.
Alexandru Gheorghe: Daca subconștientul are importanța atribuită de la Freud încoace, cum se manifestă subconștientul în sexualitate?
Carmen Irimia: În viziunea psihanalitică, sexualitatea este unul dintre principalele locuri unde inconștientul se exprimă. Când spunem „sexualitate” nu ne referim doar la actul sexual sau la atracție sexuală, ne referim la o energie mai largă — libidoul — care poate lua formele unor fantezii/ fantasme foarte variate, uneori deloc evidente ca fiind sexuale. Sexualitatea este ca o scenă de teatru în care inconștientul își joacă rolurile — uneori direct, dar de cele mai multe ori mascat, ambivalent și plin de sensuri ascunse. De exemplu, alegerea partenerului nu e complet „rațională”. Din perspectiva psihanalitică, nu ne îndrăgostim doar pe baza unor criterii conștiente („îmi place cum arată”, „avem valori comune”). Inconștientul joacă un rol major: tipare de relaţie din copilărie, interacţiunea cu părinții şi cu modul lor de a fi în relaţiile de iubire, dorințe interzise, şi deci, refulate, adică îngropate. Am putea fi atraşi de persoane care reproduc o anumită dinamică emoțională familiară nouă — chiar dacă, conștient, spunem că nu asta ne dorim.
De asemenea, dorințele sexuale pot fi mascate sau deplasate, adică multe dorințe nu apar „direct”, ele sunt deformate de mecanisme de apărare. Acest lucru înseamnă că ceea ce simțim ca atracție sexuală poate avea straturi mai profunde, uneori contradictorii. De exemplu: atracție combinată cu anxietate, vinovăție, ruşine sau chiar respingere — toate acestea coexistând. În psihanaliză, fanteziile sexuale nu sunt văzute doar ca simple „imagini aleatorii”. Acestea sunt, de fapt, expresii ale inconștientului.
Fanteziile pot revela dorințe, conflicte sau scenarii interne vechi formate în copilărie, reconfigurate. În analiza personală încercăm să înțelegem ce structură de personalitate exprimă aceste fantezii. Iată un exemplu de analiză a unui vis în care apare o dorință sexuală simbolizată: O femeie de 23 de ani visează următorul vis: „În timp ce mă plimbam pe pajişte, am văzut un cal alb, frumos. M-am dus spre el şi el a îngenuncheat, astfel încât să mă pot urca. A mers la galop pe pajişte, iar eu m-am ţinut de gâtul lui şi a fost extraordinar. Plimbarea a continuat, prin păduri şi prin munţi. Am fost dezamăgită când m-am trezit.”
Asocierea pe care a făcut-o visătoarea: în noaptea visului, soţul ei o frustrase din nou, ajaculând precoce. În timp ce adormea şi-a amintit caii albi ai vecinului de lângă casa copilăriei şi cât de bine se simţea când stătea de vorbă cu ei.
Interpretare: Calul alb simbolizează un iubit puternic, galant, eroic care o va lua la o plimbare lungă (o va satisface sexual), lucru pe care soţul ei nu îl putea face (G. Schoenewolf, Dicţionarul interpretării viselor).
Problemele pe care le întâmpinăm în viaţa noastră sexuală – blocaje, lipsa dorinței, anxietatea de performanță etc sunt expresii ale unor conflicte inconștiente. Dorința, de exemplu, poate fi inhibată de vinovăție sau de o interdicție internă puternică, adică de ceea ce numim în psihanaliză Supraeu. Ne putem gândi că viața sexuală este adesea un compromis între dorințe (inconștiente) și interdicțiile impuse de Supraeu şi este modelată de cultură, educație, experiențe timpurii și conflicte interne.
Carmen Irimia este Psiholog specialist autonom, Psihoterapeut de orientare psihanalitică, Formator şi Supervizor în cadrul Asociației de Consiliere şi Psihoterapie Psihanalitică din Bucureşti (ACPPB) şi Membru al Colegiului Psihologilor din România
Alexandru Gheorghe, este jurist și antreprenor, în prezent este doctorand în domeniul Etică Aplicată la Școala Doctorală a Facultății de Filosofie din București
