Cat de mult conteaza independenta in cuplu

„Mi-a luat foarte mult timp sa ma ana­lizez si recunosc ca am beneficiat si de sfatul unui specialist. Cam in toate relatiile mele ma confundam cu partenerul si stiu ca la un anumit nivel traiam constant cu teama ca va pleca. Pana la urma, ajungeam sa il determin sa plece, iar eu sa ajung la suferinta pe care mi-o proiectam singura.

Era un joc de-a victima si abandonul, o neliniste constanta, cuplata cu tendinta de a ma agata de cel de langa mine. Din copilarie am simtit aceasta teama de a nu fi good enough si din cauza felului in care parintii au relationat cu mine. Nu prea am avut parte de iubire neconditionata, iar divortul lor m-a trecut si prin trairea abandonului, din partea tatalui meu.

Cred ca in timp m-am mai echilibrat, dar prin asta inteleg ca imi pot controla mai bine deciziile si reactiile. Teama inca o simt. Poate de aceea de doi ani sunt singura si incerc sa imi regasesc intai propriul echilibru“, povesteste Liliana, 31 ani, agent imobiliar.

Multe dintre comportamentele pe care le avem cu cei din jur si in special cu partenerul, reflecta imaginea si parerea pe care o avem despre noi insine. O persoana sigura pe sine si echilibrata emotional nu va cauta salvare in relatie si nici confirmari.

Am intrebat-o pe Claudia Jimeno Bel­tran daca femeile care, nici cand sunt singure, nu sunt foarte active sau nu socializeaza prea mult sunt si mai inclinate spre un asemenea comportament. „Eu nu as vorbi despre o predispozitie, ci mai degraba de o necunoastere sau o ascultare interioara deficitara.

Voi lua exemplul unei femei careia ii este greu sa gaseasca subiecte de discutie intr-un grup. Aceasta poate sa prefere sa mearga undeva cu prietenul, ca sa vorbeasca el si, astfel, ea va simti ca face parte dintr-un grup. Dar aceasta solutie nu rezolva nimic, pentru ca ea stie ca aceia sunt prietenii lui si nu ai ei.

Din punctul meu de vedere, dificultatea se afla in a se asculta si a cantari ceea ce e mai important pentru ea in acel moment. Daca  isi doreste sa-si faca prieteni si descopera ca ceea ce o impiedica este frica de a se simti respinsa, atunci primul pas pentru a-si realiza dorinta va fi sa invete cum sa-si gestioneze frica, pentru ca dupa aceea sa interactioneze altfel intr-un grup“.

 

Cum ne controlam?

Asa cum imi spunea o prietena, „ra­tional, constientizez ce am de facut, ce este bine pentru mine si cum sa ma comport. Emotional, insa, ceea ce simt este din cu totul alt film“. Psi­ho­terapeutul pe care il frecventa, i-a spus ca emotiile si ratiunea nu sunt identice, sunt precum yin si yang, se completeaza reciproc.

Noua, Claudia Jimeno Beltran ne spune urmatoarele: „ Pentru a putea gestiona dorinta, va ofer un instrument al Metodei ESPERE®, care se numeste simbolizarea. Primul pas este sa gasiti un obiect in care sa vedeti dorinta voastra de a face totul impreuna cu el.

Este o dorinta care va apartine si exista in imaginatia voastra, de aceea este necesar sa ocupe un loc in viata voastra, pe langa toate celelalte dorinte pe care le puteti avea: dorinta de a va intalni cu prietenii, de a merge in vizita la mama, de a lenevi acasa sau de a calatori, pe care, de asemenea, va propun sa le simbolizati.

Atunci cand o sa vedeti cat de multe si variate va sunt dorintele, o sa va dati seama care dintre ele sunt mai importante pentru voi si care nu. Dorintele au nevoie, in primul rand, sa existe, sa aiba un loc in viata voastra si nu neaparat sa fie realizate.

Pe acelea pe care doriti sa le si realizati, puteti sa le puneti de-o parte si sa faceti un plan pentru fiecare in parte, prin intermediul caruia sa o realizati.

In legatura cu sentimentul de abandon care apare atunci cand nu suntem langa el, este un pic mai complicat, pentru ca vorbim de o rana pe care o purtam in interior si care are nevoie sa fie vindecata.

De asemenea, Metoda ESPERE® ne este de ajutor, insa va fi necesar sa cautam pe cineva format in aceasta metoda pentru a ne acompania in demersul vindecarii. Pana atunci, puteti sa simbolizati rana voastra de abandon cu un obiect si sa-l ingrijiti. Sa pansati rana, sa ii dati cu alifie, ca sa doara mai putin“.

Simbolizarea poate fi un exercitiu pe care il facem cu noi insine, iar in felul acesta vom percepe intensitatea trairilor si cat de usor am putea controla, inlocui sau ameliora… acolo unde este cazul. Reiese insa destul de limpede ca un asemenea comportament nu este sanatos nici pentru noi, nici pentru cei cu care intram in relatie.

Spre exemplu, in cazul in care ne reducem existenta la preferintele si dorintele partenerului, la a face totul numai cu el, ce se intampla dupa ce se produce o ruptura? Ne adancim si mai mult in suferinta si in convingerea ca nici sacrificiile noastre nu ne fac suficient de buni pentru partener.

Ramanem singuri si rupti de rutina, nu ne mai gasim locul si nici linistea cu noi insine. Iar pentru a evita aceste dezechilibre, in primul rand, trebuie sa avem noi grija de noi insine, apoi sa asteptam asta din exterior.

 

Cum ne tratam

Ca sa fim sinceri, desi poate duri, comportamentele tip planta agatatoare nu dau bine deloc. Esti considerata femeie-ventuza, iar o femeie are nevoie si de mister, independenta, siguranta de sine. Iar aceste calitati o pot face chiar mai atragatoare decat o frumusete fi­zi­ca dublata de orice lipsa de personalitate. Sau dublata de un caracter amorf.

Claudia Jimeno Beltran ne da urmatoarele sfaturi: „Prima recomandare pe care pot sa vi-o ofer este legata de o noua viziune asupra relatiilor, care ne va ajuta sa construim o relatie frumoasa si durabila in timp.

Jacques Salomé, creatorul Metodei ESPERE®, ne spune ca intr-o rela­tie suntem trei: EU, CELALALT si RE­LATIA dintre noi. Astfel, nu este nece­sar sa renuntam la noi pentru a fi ca el si nici el nu trebuie sa renunte la el pentru a fi ca noi/mine, ci fiecare, pas cu pas, in fiecare interactiune, va construi si hrani relatia.

Fiecare va avea posibilitatea de a-si pastra prietenii; poate unii dintre ei pot deveni prieteni comuni, dar nu toti. Inseamna ca fiecare va putea sa aiba un timp, un spatiu, o gradina secreta numai a sa, in care se dezvolta ca persoana, in mod independent, dar si un timp, un spa­tiu si o intimitate impartasite, o gra­dina a cuplului, diferita de gradinile per­sonale, in care se va dezvolta relatia celor doi.  Astfel, ne pastram individualitatea si putem sa ne bucuram, in acelasi timp, de timpul petrecut cu celalalt.

A doua recomandare este legata de a ne reaminti cum sa fim o buna companie pentru noi insine, asa cum eram cand eram copii (mai ales la varste mici).

Pentru aceasta, este necesar sa reinvatam sa ne ascultam, sa intram in contact cu emotiile, asteptarile, cerintele, valorile, gandurile, dorintele, dificultatile noastre si chiar cu corpul nostru, care ne spune in fiecare moment ceea ce este bine pentru noi sau nu.

Din pacate, in majoritatea timpului, nu suntem atente la el si nu il bagam in seama.  Dupa ce am ascultat ce se afla in interiorul nostru, putem observa mai clar cum am putea sa gestionam acele dificultati sau cum sa realizam unele dintre dorintele noastre.

Bineinteles ca uneori o sa putem sa ne descurcam singure, iar alteori o sa avem nevoie de ajutor pentru a afla cum am facut sa ajungem in acele situatii de dificultate (sa ne imbolnavim, sa ne certam, de unde vin sensibilitatile noastre etc.). In felul acesta, o sa putem sa ne bucuram din nou de orice moment din viata, fie ca suntem cu noi insine ori suntem in compania partenerului nostru“.

 

Claudia Jimeno Beltran, psiholog, specialist in comunicare relationala si dezvoltare personala, Centrul Amaneser,

mobil: 0723.396.368,

tel: 021/327.54.45,

E-mail: [email protected]

Web: www.amaneser.ro

 

Autor: Iulia Barca