Now Reading
De ce unii oameni nu ofera dovezi de tandrete

De ce unii oameni nu ofera dovezi de tandrete

Avatar photo

Foarte discreti cu manifestarile iubirii in public, tot timpul rezervati, aproape mereu in defensiva si extrem de zgarciti, in general, cu dovezile de tandrete. Ce ii face pe acesti oameni sa fie atat de retinuti si cum ii putem invata sa isi exprime afectiunea?

 

„Imi ador copiii“, spune Elena, 37 de ani, „dar nu pot sa ii iau in brate ori sa ii mangai pur si simplu, fara motiv. Stiu ca nu este bine sa ma comport asa si imi este tare ciuda pe mine ca sunt atat de rece.“ Intr-o societate care favorizeaza si incurajeaza contactul fizic, schimbul emotional, a fi afectuosi pare o obligatie, iar cei introvertiti sunt considerati imediat „disfunctionali“.

Trasatura de personalitate, traume din copilarie sau atitudine mostenita din familia de origine? Oricum ar fi, gesturile de afectiune sunt necesare, intrucat acest schimb este fundamental echilibrului nostru, atingerea este structuranta pentru individul care isi extrage de acolo siguranta afectiva.

Dar, de multe ori, ceva ne retine si ne blocheaza dovezile de iubire. Cateva explicatii si sfaturi utile atat pentru sine, cat si pentru cei din jur.

 

Reproduci ceea ce cunosti

In anumite familii, emotia, afectivitatea, chiar intregul corp sunt tinute la distanta. Iar sentimentele sunt pastrate pentru sine. Avand in vedere uriasa influenta pe care familia o are asupra individului, nu este de mirare ca, in final, alegem sa mergem pe drumuri deja batatorite…

Inconstient, este mult mai linistitor sa reproducem ceea ce am vazut si am experimentat in copilarie. Daca mama nu ne lauda sau nu ne saruta niciodata, iar retinerea ei a fost  integrata in educatia noastra cu rang de regula, cum putem noi sa ne coplesim partenerul de viata cu afectiune sau cum putem sa il valorizam?

Valabil si pentru relatia cu propriul copil… Sau daca  parintii nostri erau distanti, este de mirare ca 20 de ani mai tarziu repetam aceeasi schema conjugala? Poate ca inconstientul nostru da dovada de o uriasa lene si ne modeleaza comportamentul dupa cel despre care stie sigur ca functioneaza. Este mai simplu asa decat crearea si testarea de noi scenarii.

 

Te autocenzurezi

Nu dorinta de a face tangibila iubirea este cea care prezinta disfunctionalitati, pentru ca fie­care are, in interiorul sau,  aceasta nevoie. In opinia psihanalistului Winnicott, mic fiind, copilul cauta in mod natural contactul cu mama lui  sau cu orice alta figura materna. Daca aceasta nevoie nu este acceptata si satisfacuta, atunci bebelusului ii este rusine ca a simtit-o si o percepe ca fiind nedemna sau nepotrivita.

Experientele nefericite si repetate au tendinta de a ne inhiba personalitatea, iar cand ne ferim sa ne aratam iubirea si ne justificam rezervele prin clasicele „nu stiu cum sa ma port cu tine“, „daca tu nu mi-ai oferit nimic, nici eu nu am cum sa iti raspund in maniera pe care ti-o doresti“ sau „nu am fost eu cel/cea care a sabotat relatia, ci tu, pentru ca…“, anihilam comunicarea, o eventuala deschidere emotionala, si cimentam aceasta austeritate a schimbului relational.

 

Iti este teama de celalalt

In spatele tuturor pretextelor, mai mult sau mai putin bune si inspirate, se ascunde de fapt frica de a simti din nou rusine. Pentru ca ne este teama, anticipam reactia celuilalt, respingerea, batjocura si stanjeneala lui. Partenerul, acest etern necunoscut, devine astfel  o amenintare de care trebuie sa stam departe!

Poate doar cineva inofensiv, inocent, care nu prezinta niciun risc este acceptat, iar apropierea fizica este permisa. Cine intra in aceasta categorie exclusivista? Un nou nascut sau, de ce nu, un animal de companie. Dar dupa ce micutul creste sau cand trebuie sa alinam, sa mangaiem si sa rasfatam un adult, trecutul reapare, iar mecanismele de aparare se activeaza, automat, pe modul defensiv.

 

Favorizeaza experientele ce  implica apropierea fizica

Nu este nimic rusinos in a reinvata treptat si a pune in practica apropierea fizica. Ideal pentru persoanele rezervate este sa mearga la cursuri de dans.

Este o activitate care presupune legatura cu partenerul, a invata sa te lasi condusa, in cazul doamnelor, si a conduce, in cazul domnilor, tinand cont de ritmul si abilitatile partenerei.

Toate regulile si cerintele din acest cadru sunt securizante si invita la o deschidere emotionala. Ramane sa alegi tu stilul de dans preferat sau pe cel dupa care iti place sa dansezi: salsa, tango, dance street, etc.

 

Pune-ti intrebari

Daca blocajul respectiv isi are radacinile in copilarie, psihoterapia este un instrument util si eficient de  explorare a angoasei. Iar daca vrei sa iti eliberezi corpul de aceasta tensiune interna epuizanta, incearca meditatia sau yoga. Este important sa ne amelioram viata facand, in acelasi timp, ceea ce ne place si ni se potriveste.

 

Indrazneste sa te deschizi!

Intrucat, in mod natural, dorinta de a-ti manifesta emotiile si de a veni in intampinarea celuilalt ramane intacta, poti incerca sa treci dincolo de rezistentele pe care le ai si, in loc sa le asculti, fa tot posibilul sa le suprimi.

Incearca, din cand in cand, un gest de tandrete si atentie fata de o persoana in care ai incredere si care, esti convins/a, te iubeste. Vezi ce se intampla, ce fel de reactii primesti. Aceasta experienta pozitiva va fi suficienta sa aduci la tacere vocile interioare care anticipeaza un feedback neplacut.

 

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top