A comunica bine nu inseamna a comunica tot
Daca cei doi nu prea stiu sa isi vorbeasca… ce e de facut?
– Pentru o comunicare „suficient de buna“ mai este nevoie de alte cerinte de baza, si anume respectul si increderea dintre cei doi parteneri. Cei doi sa porneasca din start pe trepte cat de cat egale de comunicare. Adica, in cazul in care nu au fost depasite mai inainte acele prejudecati (de exemplu „barbatul are intotdeauna dreptate“, „femeile vorbesc mult dar spun putin“, „femeile sunt barfitoare“, „barbatii sunt mereu gelosi“ etc.) legate de subiecte care privesc pozitiile de gen, rasa, clasa, religie, societate, comunicare va avea de suferit.
Care sunt chestiunile cele mai dificile pe care doi parteneri nu le pot discuta?
– Nu cred ca exista vreo regula general valabila legata de aceste discutii. Daca, in general, conditiile de baza sunt indeplinite, atunci comunicarea poate fi suficient de buna, dar acestea cred ca sunt cazuri izolate. Asadar, discutiile despre sex, de exemplu, sunt dificile pentru ca se refera la ceva intim, personal, si pot fi asociate cu sentimente de jena, rusine, care pot avea consecinte dureroase asupra increderii in sine, asupra imaginii personale, adica asupra „narcisismului“ (in sens bun) personal.
Altfel spus, ranile declansate de aceste remarce pot fi adanci si greu de vindecat. De asemenea, aceste discutii nu se pot expedia „pe sec“, sau nu se poate vorbi „in general“ despre sex. Trebuie sa existe o situatie sau o emotie declansatoare: refuzuri, sentiment de jena, retragere, spaima, durere, frigiditate sau altele din alt registru: fantasme, dorinte, nevoi etc., de la care sa se plece in aceste discutii. De aceea, comunicarea despre sex este ca mersul pe un teren minat si are nevoie de un simt fin, de atentie si protectie, caldura, dar si de limite.
A spune totul, a povesti relatii trecute poate dauna relatiei?
– Un alt mit care trebuie lamurit se refera la a-i comunica totul, deschis, partenerului, fara a sti in prealabil daca acesta este pregatit si dispus sa te asculte. Pentru o mai buna comunicare in aceasta directie trebuie sa se tina cont de ritmul personal, de limitele fiecarui partener. Se poate incepe prin observatie, apoi o „testare“ prin expunere treptata in diverse situatii (de pilda, discutii la mare, la diverse scene de film erotice, in parc etc.) pentru a va putea conecta la sensibilitatea erotica (si la limita acesteia) a partenerului.
De asemenea, nu stim de la inceput cu ce bagaj emotional, cu ce traume sau rani vine partenerul nostru din relatiile anterioare. Si aici trebuie sa fim atenti in ceea ce priveste nevoia noastra de a povesti aceste lucruri versus nevoia lui de a le asculta si suporta. Poate fi foarte ajutator pentru cineva sa-si descarce sufletul povestind toate aventurile sale din trecut, gasind in celalalt un suport si un sprijin, dar dupa o perioada putem vedea in acesta suferinta si durere, implicit, o raceala si o tristete nemotivate de situatie.
Cuplul functioneaza foarte mult in seductie, deci, in ne-spus. In ce fel poate comunicarea sa nu altereze misterul?
– Tocmai aici intervine paradoxul de care vorbeam la un moment dat in interviu. A comunica bine nu insemna a comunica tot si la fel. Fiecare are limitele si barierele lui. Nu exista o regula a ceea ce trebuie comunicat si a ceea ce trebuie retinut. Insa fiecare dintre noi are mici secrete personale, cele care tin de intimitate, de identitate personala, anumite ganduri, emotii. Nu trebuie spuse si comunicate pe
de-a-ntregul partenerului, poate si pentru ca acesta nu stie ce sa faca cu ele, poate ca ele sperie sau poate ca declanseaza jena.
Imi imaginez comunicarea in cuplu ca pe un dans de tango, in care nu exista un singur coordonator, ci niste reguli de baza si in care ambii parteneri pot conduce dansul in functie de ritmul „melodic“ interior si de starea afectiva. Comunicarea poate ajuta si nu neaparat bloca seductia.
Se inteleg femeile si barbatii mai greu reciproc? De ce?
– Si la acest capitol sunt multe mituri sustinute atat de diverse teorii antropologice, cat si de unele stiintifice. Cu toate acestea, este indeobste adevarat ca barbatii comunica mai mult prin verbe si adverbe, sunt mai axati pe actiune, miscare; au un scop mai clar definit; au o functie sintetica mai buna. Femeile pot oferi detalii estetico-artistice, reactii emotionale asociate situatiilor; au o mai buna capacitate analitica si organizatorica.
In ciuda acestor deosebiri, suntem mai asemanatori decat am putea crede. Cred ca cel mai important este faptul ca, pentru o mai buna intelegere in comunicarea barbat-femeie, trebuie sa existe, in primul rand, un ascultator rabdator si care sa manifeste curiozitate fata de emitator. Si, evident, e necesar ca rolurile sa fie intersanjabile la un moment dat.
A consemnat Iuliana Alexa
Foto: dreamstime.com
 |
de citit: |
