Reticența românilor de a lucra în instituțiile europene

Reticența românilor de a lucra în instituțiile europene rămâne un fenomen surprinzător, în ciuda oportunităților și beneficiilor pe care Uniunea Europeană le oferă. Mulți profesioniști din România ezită să aplice pentru posturi la Bruxelles, Luxemburg sau Strasbourg, invocând teama de necunoscut, atașamentul față de familie sau nesiguranța profesională. În realitate, în spatele acestei reticențe se ascunde o combinație de factori emoționali, culturali și psihologici, dar și o neîncredere subtilă în propriul potențial.

Deși ușile Uniunii Europene sunt deschise larg pentru profesioniștii români, puțini aleg să candideze pentru posturi în instituțiile europene din Bruxelles, Luxemburg sau Strasbourg. Ce ne reține? Frica de necunoscut, atașamentul față de familie — dar și o neîncredere subtilă în propriile abilități.

Frica de necunoscut și „complexul periferiei”

De peste 17 ani, românii pot candida la mii de posturi europene — funcționari, experți, juriști, traducători, economiști, comunicatori. Cu toate acestea, participarea noastră la concursurile europene rămâne modestă comparativ cu cea a altor țări din Europa Centrală și de Vest.

Unul dintre motive ține de frica de necunoscut. În imaginarul colectiv, instituțiile europene par un univers birocratic, rece, rezervat doar „elitelor”. Mulți români se simt intimidați de ideea de a concura cu candidați din Franța, Germania sau Țările de Jos. În spatele acestei rețineri se ascunde adesea „complexul periferiei” — senzația că venim dintr-o țară „marginală” și că, oricât am învăța, tot „ceilalți” sunt mai buni.

Dar procedurile de selecție sunt neutre și bazate pe competențe reale. În plus, Uniunea Europeană caută tocmai diversitate: experiențe, perspective și moduri diferite de gândire. Cu alte cuvinte, exact ce putem aduce noi.

Reticența românilor de a lucra în instituțiile europene – o chestiune de emoție și identitate

Pentru mulți români, ideea de a lucra într-un alt stat membru se lovește de frica de izolare. Suntem o cultură a familiei extinse, a prietenilor aproape, a sprijinului emoțional constant.

A pleca înseamnă să renunți, cel puțin temporar, la această rețea de siguranță. Apar griji legate de părinți, de copiii care trebuie mutați la alte școli, de partenerul care trebuie să-și refacă viața profesională.

Din punct de vedere psihologic, se activează o vinovăție de separare — sentimentul că „îi abandonăm pe ai noștri”. Totuși, sistemul european oferă tocmai instrumentele pentru a transforma această ruptură într-o tranziție lină: indemnizații de instalare, sprijin pentru familie, educație gratuită pentru copii și o comunitate de expați bine închegată.

Nesiguranța profesională și frica de competiție

Mulți potențiali candidați consideră că procesul de recrutare european este „prea complicat”. În realitate, selecțiile realizate de EPSO (European Personnel Selection Office) sunt transparente și standardizate, bazate pe raționament logic, competențe lingvistice și abilități profesionale.

O altă teamă frecventă, mai ales în rândul celor care nu au studiat sau lucrat în afara României, este frica de a performa într-o limbă străină. Mulți se gândesc: „Cum voi lucra, cum voi scrie rapoarte, cum voi vorbi cu colegii într-o limbă care nu e a mea?”.

Această teamă este adesea nefondată. Pentru majoritatea posturilor de execuție (nivel AST3 – AD5), se cere o limbă străină la nivel B2, adică un nivel mediu-avansat, perfect atins de absolvenții români de universități sau de profesioniștii care lucrează deja cu parteneri internaționali. În plus, mediul de lucru european este extrem de tolerant și multicultural — greșelile lingvistice nu sunt privite ca slăbiciuni, ci ca dovadă de diversitate.

Adevărata dificultate nu este limba, ci încrederea în sine. Mulți candidați renunță înainte de a începe, convinși că „nu sunt destul de pregătiți”.

Beneficiile unei cariere europene

Dincolo de prestigiul profesional, o carieră europeană aduce un pachet social și financiar excepțional. Iată doar câteva dintre avantajele care îi așteaptă pe cei care aleg acest drum:

• Salarii nete competitive: între 3.000 și peste 10.000 de euro lunar, în funcție de gradul profesional;
• Indemnizații familiale lunare: venit suplimentar pentru partener și copii;
• Școli europene gratuite pentru copiii de toate vârstele;
• Asigurare medicală completă pentru întreaga familie;
• Indemnizație de relocare și instalare;
• Concedii generoase și zile libere pentru călătorii de familie;
• Sistem de pensii și protecție socială extrem de stabil și avantajos.

De la reținere la curaj: schimbarea de perspectivă

Reticența românilor nu ține de competență, ci de percepție. Ani de zile, am fost învățați că „afară e mai greu” sau că „nu e pentru noi”. Dar generațiile tinere, care au studiat sau au lucrat deja în străinătate, dovedesc contrariul.

A lucra într-o instituție europeană nu înseamnă să te îndepărtezi de România, ci să o reprezinți acolo unde se iau deciziile importante. Înseamnă să aduci o voce românească într-un spațiu multicultural, să contribui la modelarea politicilor europene și, implicit, la viitorul propriei țări.

Din perspectivă psihologică, cel mai mare pas nu este mutarea propriu-zisă, ci depășirea fricii de a nu fi suficient.

Europa are nevoie de profesioniști din toate colțurile sale. România are nevoie de oameni care să creadă că pot fi printre ei.

Fă pasul spre cariera europeană cu încredere

Dacă vrei și tu să afli mai multe despre procesele de selecție și recrutare din instituțiile europene aplică aici http://consiliereue.ro/consiliere-de-grup-in-3-module

Surse utile

• EPSO – European Personnel Selection Office: https://epso.europa.eu
• Reprezentanța Comisiei Europene în România: https://romania.representation.ec.europa.eu