Familie

Nu, nu este usor sa castigi milioane. Da, reusitele cer curaj si tenacitate. Dar pentru a-l face pe copil sa inteleaga, trebuie sa fii convins tu ca parinte de asta… Si sa ai cateva reguli in minte.

Licenta, doctorate, interviuri? Fleacuri! Nimic nu se compara cu momentul in care copilul tau spulbera, cu un zambet inocent, toate sfaturile intelepte despre limite si autoritate. Cum impui o regula? Ce efecte au sanctiunile asupra copiilor nostri?

Desi i-am purtat pica sau am detestat-o uneori, asta nu ne-a permis niciodata sa spunem: „Nu o iubesc.” Mama ramane o icoana de neatins, sacra. Iata o posibila explicatie pentru un sentiment foarte complex.

Este oare rasfatat copilul singur la parinti? Nu neaparat! Deoarece nu are un frate sau o sora, se poate confrunta cu probleme specifice, care risca sa isi puna amprenta asupra viitorului sau. Faptul ca este singurul obiect al dragostei parintilor nu este niciodata unul fara urmari.

Relatia cu cei care ne-au dat viata si alaturi de care ne petrecem o buna parte din ea e destul de rar una calma. Dar pana unde e vorba de o revolta normala si unde incepe cea anormala, alimentata artificial? Ce inseamna iertarea si acceptarea parintilor? Iata explicatiile unui psihanalist cu experienta.

Sunt mandria parintilor si a profesorilor. Medaliatii, olimpicii pot face uneori eforturi foarte mari. Si clacheaza. De abia atunci incep intrebarile. Cum s-a ajuns aici? Sunt premiantii multumiti cu adevarat de ei insisi?

Unii se mai alinta, altii redevin agresivi, ca la 15 ani. La orice varsta, in fata parin­tilor nostri emotiile ne coplesesc. Dar daca maturitatea ar fi chiar acceptarea propriei copilarii?

In valtoarea si tumultul vietii oare cate urmase ale Evei traiesc ce simt si mai ales cate simt ce traiesc? Traiesc in societate, traiesc dupa norme si reguli. Traiesc judecate si judecand, analizate si analizand. Isi programeaza viata, isi fixeaza prioritatile, isi doresc, vai cate isi doresc! Si la un moment dat vor realiza ca toate dispar in fata unei singure dorinte: de a fi mama.

Fiecare vine cu un copil dintr-o casatorie anterioara. Noile familii se confrunta cu problema rolurilor…

O sarcina intamplatoare este oare cu totul involuntara? Iata o realitate necunoscuta: dorinta de a fi insarcinata nu corespunde intotdeauna dorintei de a avea copii.

Uneori le reprosam ca nu ne-au iubit asa cum ne doream. Insa maturizarea inseamna a te putea desparti de propriile iluzii si deceptii. Si mai inseamna sa poti depasi iluzia parintelui perfect.

Vrem sa le transmitem copiilor nostri bucuria de a trai, in loc sa-i influentam cu starile noastre negative. Pentru a-i ajuta sa mearga in directia cea buna, iata cu ce sfaturi vin parintii si psihologii.

Rolul tatalui in viata fiicelor a fost mereu discutat. Dar cum se mai comporta azi tatii moderni? Psihanalistul Alfred Dumitrescu raspunde intrebarilor „Psychologies“, implicand-o in aceasta conversatie pe fiica sa, Ana Maria, in varsta de 17 ani.

Cand este capricios, copilul tau nu este nici prea rasfatat, nici prost crescut. Dar trebuie ca tu sa ii spui „nu”. El iti testeaza limitele pentru a se defini ca individ. Ramane de vazut insa cum ii infrunti toanele…

Ne-au iubit, ne-au educat, credem ca stim totul despre ei. Uneori reprosurile si intrebarile se mai fac auzite. O copilarie dificila, traume, frustrari… ce trebuie sa cunoastem din povestea lor pentru a o intelege pe a noastra?

Teama de viitor: Parintii se tem pentru viitorul copiilor lor, vor ca acestia „sa reuseasca in viata” si mizeaza totul pe rezultatele lor scolare.
Nevoia de reasigurare: Pentru unii parinti, copilul este o prelungire narcisica: el trebuie sa compenseze propriile lor insatisfactii, trebuie sa reuseasca acolo unde ei au ratat.
Riscurile pe termen lung: Epuizat, copilul duce o viata de adult superocupat. El poate ajunge un elev slab, ca modalitate de a opune rezistenta la presiuni.