Cum le insuflam copiilor gustul pentru efort?

Nu, nu este usor sa castigi milioane. Da, reusitele cer curaj si tenacitate. Dar pentru a-l face pe copil sa inteleaga, trebuie sa fii convins tu ca parinte de asta… Si sa ai cateva reguli in minte.

In era „imediatului”, a vitezei, a performantei rapide, efortul nu este o valoare de pret. Dificil sa transmitem gustul efortului cand televiziunea, cu emisiunile care fabrica vedete peste noapte si jocurile care faciliteaza castiguri fabuloase, ne incita pe toti, si mai ales pe copii, sa credem ca reusita este o chestiune de sarm, de seductie, de sansa, si nu de munca, de perseverenta si de rabdare.

Traim sub semnul efemerului: idolii creati de show-biz coboara de pe piedestalul lor la fel de repede cum au urcat. Totul contribuie la a da senzatia ca gloria se capata prin atingerea cu o bagheta magica, fara efort, pentru ca ea se si pierde in acelasi mod. Cum sa-i convingem pe copii in aceste conditii ca timpul si concentrarea sunt necesare, pentru a deveni buni in sport sau in muzica? Vietile noastre se cons­truiesc din ce in ce mai mult in jurul unei imaginare telecomenzi: imi place, nu-mi place.

Nu-mi pla­ce? Schimb „canalul”, trec la altce­va… Iar copiii, imbuibati de televizor, sunt primii care adera la acest mod de a trai, care se potriveste de mi­nune cu propria lor conceptie asu­pra timpului. „A face eforturi” a fost mereu un ideal de adult, pe cand trasatura vietii psihice co­pi­la­resti deriva din principiul placerii, din satisfactia imediata. Iubirea efortului nu are nimic natural. Este fructul unei invatari, al unei constientizari care nu poate avea loc fara a­dulti, ei insisi convinsi ca „ a face eforturi” nu este o vorba goala.

La ce serveste efortul?

A face eforturi consta in a invinge o bariera, exterioara sau interioara, pentru a rezolva o dificultate sau a atinge un obiectiv. O data depasit acest obstacol, copilul se simte mandru: „Nu a fost chiar usor, dar eu am facut-o!” Crescand, el castiga mai multa autonomie si incredere in sine. De altfel, efortul induce o atitudine diferita asupra timpului.

La inceput, micutul este ancorat in prezent. A se obliga la o actiune pentru a obtine ceva mai tarziu in­seam­na a iesi din singura senzatie imedi­a­ta pentru a introduce viitorul, a­­­ceas­­­­­­­­ta notiune abstracta. A se motiva presupune intr-adevar sa fii capabil sa-ti imaginezi rezultatul, placerea care va fi simtita dupa aceea. Corolarul: am inteles ca viitorul exista si ca pot sa-i dau o directie sau alta. De unde dezvoltarea optimismului si a creativitatii proprii!

De ce este adesea dificil pentru parinti?

Ei au constiinta ca lumea exterioara nu este mereu blanda. Atunci cre­ea­za un mediu protector, uneori exagerat, in care primeaza legaturile afec­tive. Cu siguranta, cei mici au nevoie sa fie protejati, dar acest co­con trebuie sa se deschida progresiv. Rolul parintilor consta de asemenea in a-i face sa descopere principiul realitatii: nu toate fructele vor cadea din copac, trebuie sa mergem sa le culegem.

A face temele unui copil pentru a evita ca acesta sa ia o nota proasta il impiedica sa descopere consecinta actelor sale, raspunsurile lumii reale. Dar a invata efortul cere efort de asemenea din partea adul­tilor… Nu este usor, mai ales dupa o lun­ga zi de munca, sa-l obligam sa-si aranjeze camera. Trebuie sa-i ex­plicam, sa-i aratam, sa-i cerem, sa-l incurajam, sa-l felicitam, sa-l cer­­tam… A aranja in locul sau este de­­sigur o economie de timp si de energie, dar care, pe termen lung, nu-i face copilului nici un serviciu.

Cum sa-ti motivezi copiii?

Facandu-i sa accepte constrangeri adaptate varstei lor si inducandu-le o notiune de placere: „Poti sa te uiti la o emisiune, dar dupa ce-ti faci temele”. Un copil este cu atat mai mult motivat cu cat percepe interesul exercitiului: a in­vata sa citesti pentru a putea sa plonjezi singur intr-o poveste interesanta, sa memorezi aceasta poezie pentru ca este frumoasa…

Si in domeniul sporturilor si al timpului liber este foarte important sa tii cont de gusturile lor. Pentru a se misca, trebuie sa fie motivat, sa incerce do­rinta pentru obiectivul propus. Copiii sunt avizi du­pa efort pentru a se simti mai ma­ri si mai autonomi… Ei au de a­se­­­menea nevoie de incurajari si de com­plimentele adultilor.

Trebuie sa explici mereu de ce un anume efort este important?

Explicatiile sunt indispensabile cand se cere copilului ceva pentru prima oara sau cand se revolta. I se va reaminti astfel finalitatea efortului cerut – de exemplu: „Trebuie sa-ti aranjezi camera, pentru ca nu te simti bine cand este dezordine.“ Sau: „Tu trebuie sa pui tacamul, deoarece intr-o familie este important ca toata lumea sa participe”.

Copiii se simt in siguranta daca exigentele sunt precise si regulate. De unde, interesul ritualurilor: sa-si pregateasca ghiozdanul inca de seara, sa-si faca patul ina­inte de a pleca la scoala… Trebuie ca regulile sa fie clare, ca micutul sa stie ce se asteapta de la el. Este foarte angoasant sa auda repro­sandu-i-se ca „nu ajuta niciodata acasa”, atunci cand nu i se cere ni­mic precis. Ni­mic mai descurajant decat un „poti face mai bine” sistematic. Da­ca tot nu e bine niciodata, la ce bun atunci sa mai incerci?