CItesti acum
Intrebare pentru un tanar politician – de Irina Pacurariu

Intrebare pentru un tanar politician – de Irina Pacurariu

Mi-a povestit un prieten ca ultima expresie cu care s-a intors in minte dupa o calatorie la Chisinau inseamna, intr-o traducere mot- -mot, „cum la singur“. Greu de inchipuit, dar este echivalentul lui „ce mai faci?”.

Faptul ca poti pune o intrebare banala, formala chiar, atingand a­devaruri esentiale mi-a ajuns. Ce suntem de fapt decat niste fiinte singure, mereu in asteptarea cuiva care sa para interesat de noi insine si nu de cat am cheltu­it sau de ce detinem?

De cele mai mul­te ori ne este si frica sa recunoastem ca in vietile noastre o astfel de intalnire nu apare niciodata. Esuam in povesti banale care ne sfasie nervii sau sanatatea si ne amagim cu cate o noapte de amor, pa­calindu-ne ca asta a fost marea iubire.

Nu m-au a­tins depresiile din sezonul as­ta, pur si sim­plu am mai bifat un an de viata, si nu stiu cat am folosit din cei 38 care au trecut. Habar n-am daca vreodata cineva a vrut cu adevarat sa stie ce fac, daca mi-e bi­ne. N-as vrea sa fiu ipocrita si sa nu recunosc ca am stiut de cateva ori in viata ca sunt iubita. Doar ca asta nu consuma pe termen lung disperarea singuratatilor de fiecare dimineata.

Am o prietena careia, aparent, nu-i mai lipseste nimic din ce te astepti sa mul­tu­measca o femeie. Bogata, cu un barbat ca­re s-a invoit sa-i fie pe termen nelimitat partener la bine si rau, mama de co­pil adolescent. Ajunsa la varsta si in situatia de a face experimente sociale, a intrat in jocuri complicate pentru liga campionilor publici din peisajul romanesc, iar eu gravitez in jurul ei si ma intreb neincetat de ce a intrat in politica.

Citeste si

Ce-i trebuie sa inoate in ape atat de tulburi, cand ar putea pluti doar in croazi­e­re de lux? Cui foloseste? Am intre­bat-o si raspunsul m-a nedume­rit de tot. Nu-i obligatia de a juca in hora unde ai apucat sa intri – nici pe departe. Nu-i nici san­­sa de a se imbogati mai mult. S-a tre­zit intr-o zi si a stiut ca asta trebuie sa fa­ca. M-am gandit ca-i un raspuns doar pentru mine, prietena incapabila sa in­te­le­aga mecanismul puterii. Altfel, cum sa intri intr-o lupta dura si perdanta inca de la linia de plecare, riscand sa-ti distrugi cre­dibilitatea slefuita in 15 ani de mun­ca?

Sa vrei sa-ti urmezi un ideal? Sa speri intr-o lume pe care tu poti s-o faci mai bu­na? Traim vremuri in care o astfel de motivatie nu merita doar cateva ironii, ci a­menda unei etichete de ipocrizie. Si to­tusi, n-am curaj sa pun etichete. O astept cu rezultatul unei biopsii pe ca­re doctorii o obliga sa o repete, stiu ca, indiferent de verdict, va merge mai departe si nu sunt sigura ca cineva a intrebat-o vreodata: „Cum la singur?”. Poate ca era timpul..

Care este reactia ta?
Frumos
0
În regulă
0
Jucăuș
0
Se poate si mai bine
0
Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii