Now Reading
Cum mentinem memoria

Cum mentinem memoria

Revista Psychologies

Pentru ca e bombardat cu informatii, cu imagini, cu sunete, creierul nostru e saturat. Si, obligat sa foloseasca tehnologii care memoreaza in locul lui, el uita, uneori, sa functioneze. Solutia? Sa-l facem sa lucreze.

 

Stiati ca un mesaj pu­bli­ci­tar repetat o data pe sap­ta­ma­na, timp de 5 sa­pta­mani, e mai bine­ memorat decat daca e repetat de 5 ori la rand in 5 zile? Bazandu-se pe cer­cetarile cele mai recente, publicitarii au descoperit mijloacele pentru a grava mai adanc, mai durabil, o marca sau un produs in creierul nostru.

Inamicii memoriei

Din ce in ce mai multi oameni se intereseaza de capacitatile lor intelectuale si sunt spe­­riati de slabele performante ale memoriei lor. Ingrijorarea e justificata, viata noastra moderna nu in­curajeaza, evident, concentrarea. Stre­sul provocat de angoasa zilei de maine, de bombardarea cu informatii invadeaza creierul cu un zgomot de fond permanent.

Elena Stuparu, medic specialist in psihiatrie si psihoterapeut, constata ca „o­ri­­­ce afecteaza atentia si gandirea a­fec­teaza implicit si memoria. Cauzele sunt dintre cele mai diver­se: u­nele medicamente cum ar fi an­tihistaminicele, somniferele, antidepresivele sau consumul abuziv de bauturi alcoolice si droguri.

Nemaivorbind de stresul, sur­me­najul sau traumele emotio­nale in urma carora se poate instala am­ne­zia psihogena: uit ce ma doa­re, uit ce nu-mi convine, ce-mi poate dauna etc).

Depresia poate con­duce la tulburari ale memoriei, ca si traumele craniene (loviturile la cap), o serie de boli in­fec­ti­oa­se, deficientele nutritionale si i­­n­ain­tarea in varsta”.

Traim intr-o epo­ca in care ne putem servi de a­gende electronice, nu­merele de telefon sunt memorate in telefoanele mobile, folosim in exces post-it: totul se notea­za! Pe de o parte, se usureaza viata, dar pe de alta, e un handicap: incepand cu momentul in care tehnologiile se sub­stituie me­mo­riei, nu o mai a­ju­tam sa func­tioneze vo­lun­tar. Frecventate de persoanele cu functii de „senior“ si de cei a­tinsi de patologii recunos­cute, cen­trele de consultare a memoriei din spitalele occidentale sunt vizitate si de bar­ba­ti si femei cu varste intre 25 si 45 de ani, angoasate de crizele de uitare repe­tate.

Totusi, daca exista un do­me­niu in ca­re nimic nu e ire­­versibil, in afara de bolile degene­rative, a­ces­­ta e cel al memoriei. Creierul nos­tru e un or­gan maleabil, ce poa­te fi educat sau reeducat. In Statele Unite ale Americii, Mental Fitness a devenit un fenomen social, dar si o afacere in­flo­ritoare: carti, stagii, pastile pentru neuroni. Pentru a judeca eficacitatea acestor tehnici, sunt necesare ca­teva no­ti­uni despre memorie.

Cum functioneaza memoria

See Also

Trebuie sa stim mai intai ca nu e­xista un singur centru care inregistreaza, stocheaza si reaminteste toa­te informatiile care vin din exterior. In joc e un ansamblu neuronal in care intra toate functiile mari: perceptia, limbajul, emotiile, ra­tiunea.

In ceea ce priveste amintirile, ele sunt rezultatul unui proces de memorizare care se poate rezu­ma in trei etape.

Mai intai e vorba de memoria senzoriala: ea dureaza cateva secunde, uneori mai putin. Toate informatiile exterioare sunt transmise catre creier de cele 5 sim­­­­­­­­­turi, veritabile porti de intra­re ale amintirilor nostre.

Urmeaza memoria imediata, nu­mi­ta si „memorie pe termen scurt“, care dureaza intre cateva secunde si cateva minute. Infor­matia nu e retinuta mult timp. De exemplu, vreti sa sunati pe ci­ne­va. Ii cautati nu­ma­rul, il memorati si, daca nu sun­teti deranjat, puteti sa-l for­mati corect. Dar, da­ca suna ocupat, peste un minut, cand reveniti, riscati sa nu va mai amintiti numarul…

In sfarsit, e vorba de memoria pe termen lung: ea dureaza ore intregi sau, daca e intretinuta bine, chiar ani. Ea e legata de invatare si de experientele personale. „Uitarea patologica, spre deosebire de uitarea benigna, presupune sa uiti mai des decat obisnuiai, sa ai dificultati in invatarea lucrurilor noi, in manipularea banilor, sa fii incapabil sa-ti amintesti ce faci in fiecare zi. Practic, o varsta anume a debutului ui­ta­rii sa spunem ca ar fi 30-40 de ani“, constata Elena Stuparu.

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pages: 1 2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top