Now Reading
Implicatiile psihologice ale avortului la cerere

Implicatiile psihologice ale avortului la cerere

Revista Psychologies

Un avort poate reprezenta un subiect foarte controversat. Intre asumarea lui fara regret si suferinta crunta, apar in scena influenta societatii, familiei, religiei si de aici pana la des vehiculatele mituri despre avort nu mai este decat un pas. Iata o analiza lucida a impactului emotional determinat de intreruperea de sarcina.

 

Atitudini diverse

Avortul reprezinta unul dintre subiectele aprig discutate, care a „impartit“ lumea in doua tabere: fie este considerat o decizie personala, tine de libertatea de a decide, fatul nu simte etc., fie este vazut ca o crima, Dumnezeu te pedepseste, nu ai dreptul sa iei viata cuiva…

Lupta aceasta intre atitudini porneste de la discutiile intre cunostinte si ajunge la razboiul intre institutiile de stat, cateodata cu decizii judecatoresti de inalta clasa.

Intre aceste extreme se afla oamenii, care sunt pusi, din diferite motive, fata in fata cu realitatea unui avort.

 

Impactul psihologic real

Ca sa vorbim despre impact real, trebuie sa ne referim la oameni si la situatii concrete. Sunt multiple motivele pentru care o femeie decide sa mearga pana la capat cu procedura de intrerupere a sarcinii.

Daca motivul este unul medical, putem vorbi de suferinta mare, de sentimentul de pierdere, de doliu, de neputinta, furie, durere, deznadejde, teama in legatura cu viitorul, vinovatie, depresie, dezamagire.

Daca, de exemplu, sarcina care se doreste a fi intrerupta este rezultatul unui viol, atunci este o reactie de aparare, o incercare de a opri raul trait, si aici vorbim de avort terapeutic. Dar caruselul emotional exista si el, justificarile sunt doar diferite.

Daca sarcina este „o greseala“, eventual rezultatul vreunei aventuri de-o noapte, se alatura si rusinea. Daca vine intr-un moment nepotrivit, poate ca partenerii sunt prea tineri, chiar adolescenti; in plus, apare si multa frica, nesiguranta, aparitia unor conceptii gresite in raport cu formarea unui cuplu.

Asta, si in contextul in care avortul este condamnat si folosit ca mesaj infricosator cu scop de preventie a sarcinii. De asemenea, sunt destule situatiile in care partenerul nu accepta sarcina si ameninta partenera cu iesirea din relatie – firesc, ne confruntam cu frica, furie, vinovatie, inghet emotional.

Situatiile sunt multiple, reactiile diferite, justificarile – la fel, viata de dupa, de asemenea. Dar, la oricare dintre situatii ne-am uita, avortul este o experienta traumatizanta, cu efecte pe termen lung.

Avortul mai poate fi privit ca o agresiune asupra persoanei femeii (interventia chirurgicala), o agresiune la adresa altei persoane (fatul), o agresiune asupra barbatului (ca parte a procesului de conceptie), o agresiune asupra cuplului.

Este o rana emotionala, de care psihicul are nevoie sa se protejeze, punand in functiune diverse mecanisme: negarea experientei, comportamente compensatorii, evitare, control excesiv etc.

Pun accent pe asta nu pentru a adanci vreun sentiment de vinovatie, ci pentru a evidentia importanta pe care o are prelucrarea acestei experiente: asumarea avortului, trairea durerii, a neputintei, astfel incat trauma sa nu fie transmisa, iar rana – vindecata.

Femeia are astfel sansa unei intalniri sanatoase emotional cu un viitor copil, de a stabili o relatie de atasament sigura, iar cuplul are sansa unei conectari emotionale sanatoase.

 

Rolul societatii

Schimbarile din climatul socio-cultural si legalizarea avortului au diminuat, in mod cert, presiunea sociala legata de avort. Ceea ce in trecut reprezenta o procedura secreta, rusinoasa, adesea ascunsa familiei si prietenilor, cu izolare psihologica si sociala, acum a devenit un fapt relativ comun.

Oricare ar fi dificultatile prin care trece femeia, acum, ea are cel putin sprijinul familiei, al celor apropiati, si poate beneficia de suport psihologic, daca il cauta. Sa ne amintim ca, inainte de ’89, avortul era ilegal, iar profesia de psiholog/psihoterapeut era interzisa.

Interventia medicala specializata scade, si ea, riscul unor complicatii ulterioare, a unor sechele fizice si creste gradul de confort, de siguranta in legatura cu procedura avortului.

Cu toate astea, studii efectuate asupra reactiilor emotionale dupa avortul la cerere evidentiaza prezenta reactiei de usurare, a sentimentului de vinovatie, dar si descrierea avortului drept o experienta negativa.

 

Impactul religiei

Religia nu si-a schimbat pozitia fata de avort, condamnandu-l. Asta determina un puternic sentiment de rusine, culpabilizare, daca femeia sau ambii parteneri sunt credinciosi practicanti, dar si a fricii in legatura cu pedeapsa divina pentru actul comis.

In cazul avorturilor spontane sau terapeutice, ancorarea in credinta, in duhovnic poate reprezenta un pilon de sprijin. Chiar si asa, e de preferat ca experienta avortului sa fie discutata cu un psihoterapeut.

 

Efectul in cuplu

Problematica avortului este o chestiune care tine de cuplu, iar cea mai importanta sursa de vindecare psihica o reprezinta sustinerea partenerului.

In special in cazurile de avort spontan sau terapeutic, recomandat de medic, cand copilul este dorit, partenerii asista neputinciosi la aceasta pierdere, urmand apoi doua drumuri: incearca sa conceapa un alt copil sau dezvolta o frica fata de acest lucru, care poate degenera in lipsa intimitatii sexuale si clatinarea stabilitatii cuplului.

Exprimarea sentimentelor, acceptarea pierderii, prelucrarea emotiilor sunt pasi importanti pentru depasirea momentului de dupa avort.

Din pacate, multe cupluri aleg sa evite sa vorbeasca despre aceasta experienta, cu efecte daunatoare pentru psihicul fiecaruia si pentru dinamica de cuplu.

In egala masura, pe fondul unor conflicte mai vechi, un avort poate ravasi viata familiala; de aceea se recomanda apelarea la un ajutor din exterior, obiectiv, de specialitate, precum psihoterapeutul.

Cateva sedinte de psihoterapie de cuplu pot rezolva nu doar problema avortului, ci si unele conflicte din interiorul familiei.

See Also

Situatiile in care avortul fie este impus de barbat, fie este o decizie doar a femeii, fara a tine cont de parerea partenerului, sunt exemple de cupluri disfunctionale inca de dinaintea aparitiei sarcinii, iar experienta avortului va reprezenta o adancire a acestei lipse de conectare.

 

Consecintele pastrarii unui copil nedorit

Femeia este cea care poate transmite trauma copilului ei, in cazul in care il naste, dar nu este dorit. Tipul de apropiere fata de micut, atitudinea, incapacitatea de a stabili atasament securizant, respingerea, toate duc la tulburari cu consecinte pe termen lung, transgenerational chiar.

Exemplul tarii noastre din perioada comunista este elocvent si extrem de trist, caci simtim inca suferinta in adultii de astazi si in copiii lor.

 

Impactul psihologic asupra partenerului…

…depinde in mare masura de dorinta de a avea copilul respectiv, de implicarea in relatia cu partenera, de participarea la decizia de intrerupere a sarcinii.

Daca tatal a hotarat, si el, avortul, se poate confrunta cu depresie, remuscari, sentimente de vinovatie si teama, anxietate. Barbatul mai este afectat si de schimbarile pe care aceasta experienta le aduce partenerei, cu impact in relatia celor doi.

Cuplul se poate confrunta cu raceala emotionala, aparitia tensiunilor datorate schimbarii psihice a ambilor cu dezamagiri.

 

De Roxana Agafitei, psiholog, psihoterapeut

tel.: 0723.658.431

roxana.d.agafitei@gmail.com

www.psihotrauma.ro

A consemnat Catalina Cristescu

Foto: shutterstock.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top