Festivalul de Film Francez, un regal de sentimente si dupa amieze
Sentimentele verilor si ale oraselor
„Ce sentiment de l’ete“ este un film minunat. O drama despre absenta si despre doliu, dar, in acelasi timp, o poezie vizuala. Ce se intampla? Lawrence traieste la Berlin alaturi de iubita sa frantuzoaica, artista. Sunt fericiti. Pana intr-o zi de vara, cand ea moare subit.
La spital se intalneste cu rudele ei venite de la Paris si intre ei se leaga o prietenie plina de afectiune, data si de impartasirea unei dureri profunde. Asta e toata actiunea filmului. Restul, e doar trairea doliului, pana in momentul cand Lawrence si Zoe, sora fetei moarte, reusesc sa depaseasca pierderea.
Este povestea foarte delicata a unui doliu trait cu discretie, cu retinere. Momentul pierderii, al mortii fetei este atat de intens incat nimeni nu poate vorbi. Timp de un sfert de ora nimeni nu vorbeste in film. Ai senzatia ca e un film mut.
Se sustine numai din jocul actorilor. Durerea este exprimata nonverbal in cel mai intens si mai paradoxal mod (aflati la o masa impreuna, sora moartei si sotul acesteia incep sa rada copios si nervos, este modul lor de a decompresa tensiunea, durerea, doliul).
Dincolo de drama umana, adevaratul personaj al filmului este Orasul. Berlin, Paris, New York. Fiecare din aceste locuri are o atmosfera pe care regizorul Mikhael Hers o descopera privitorului ca pe o pictura veche.
Lumina apusului pe lacul de langa oraselul Annecy, lumina noptii deasupra Parisului, lumina de vara a New Yorkului. Toate acestea sunt personaje in acesat film estetizant, simplu ca scenariu dar atat de colorat si de luminos, ca un curcubeu…
Innocence, de Lucile Hadzihalilovic
Avem cateva fetite impubere si un parc fermecat, cu natura si gaze si fluturi. Dar fetitele nu pot iesi de acolo. Ele invata sa danseze balet si mai invata cateva reguli bizare despre viata, cum ar fi ca ascultarea este singura cale catre fericire in viata….
Innocence, filmul fascinant si bizar regizat de Lucile Hadzihalilovic, este o parabola a societatii umane, dar transpusa in lumea miniaturala a copilariei. Fetitele sunt abuzive una cu alta sau afectuoase, exact ca adultii. Orice fetita care incearca sa scape din aceasta lume apasatoare e pedepsita si nu se mai vorbeste despre ea (cam ca in 1984 de Orwell).
Uneori ai senzatia ca aici se pregatesc niste mirese pagane pentru adulti bogati sau ca e o ferma de organe, ceva in tot cazul terifiant. Singurele prezente adulte sunt actritele Marion Cotillard si Hélène de Fougerolles, dar ele adauga mister povestii. Ele sunt profesoarele fetitelor dar, din jocul lor, se vede ca nu fac decat sa adanceasca oprimarea.
Les 2 amis
Ce film minunat, cel de debut regizoral al sarmantului Louis Garrel. Carismaticul actor francez regizeaza o comedie amara despre doi prieteni buni si o fata pe care ajung sa o iubeasca amandoi. Fata este nimeni alta decat actrita de origine iraniana Golshifteh Farahani, o frumusete exotica, cu sprancene expresive si tupeu subversiv (de altfel ea a pozat si in Playboy, lucru care i-a atras niste afuriseli in tara de origine).
In acest film emotionant, Mona (Farahani) e o misterioasa de care se indragosteste inocentul Clement, jucat de Vincent Macaigne, uratel, anxios si sarac. Ceea ce nu stie el este ca Mona e eliberata conditionat, ca in fiecare seara ea trebuie sa se intoarca la inchisoare. Mona nu ii poate spune lui Clement secretul ei, pentru ca e jenata sau poate ca pastreaza pentru el o urma de afectiune.
Numai ca cei doi prieteni ii incurca fetei viata. O extrag din trenul care o ducea la inchisoare cam cu sila, pentru ca Mona si Clement sa aiba o explicatie. Fata pierde trenul, rateaza ora de inchidere. De aici se deruleaza, ca un bulgare de zapada, problemele ei.
Politia o cauta iar ea decide sa se culce cu sarmantul Abel (Garrel) de care e atrasa irezistibil. Pentru ca viata e nedreapta si cineva te iubeste dar tu iubesti pe altcineva. Cei doi il tradeaza astfel pe Clement si sentimentele lui naive dar sincere.
Abel, in ciuda alurii sale de macho, tine mult la prietenia cu Clement si regreta noaptea de sex, dar se inamoreaza iremediabil de Mona. Clement nu e nici el asa de naiv si dincolo de negarea lor, banuieste ceva.
Filmul e o cursa nebuna a sentimentelor, a vietii care scapa de sub control, a emotiilor tineretii care te fac sa-ti pierzi capul.