"Cand vrei sa facem dragoste? Acum sau dupa ce terminam ceaiul ?" intreba senin Akmee intrerupand monologul lui Todorov. Apoi isi ridica trupul. "Erotismul e o conceptie bazata pe incredere... presupune caracter si e un miracol fara de care spiritul poate fi zdrobit ", continua Akmee ca si cum ar fi citat din drepturile initiativei libere de prejudecati.
Pe Todorov gestul Akmeei il incita. Impotriva a ceea ce simtea vorbi doct despre articolul din codul lui Hammurabi conform caruia inainte de apusul soarelui nu trebuie sa resimti vreo placere, apoi aduse aminte de nasa carmelita care interzice cu desavarsire asa ceva si finaliza apoteotic tema lipsei de timp in timpuri de stress, criza si neliniste. Akmee isi infasura implacabil salul auriu peste sanii rastiti. Franjurii lungi se prelingeau ca ploaia. Salvarii transparenti lasau sa se intrevada picioarele splendide de jad alb cu aroma de mandarine.
Ca si cum nu ar fi auzit nimic, Akmee isi sprijini mana stanga in spate si isi impinse genunchii de fildese pe podeaua de marmura rosie. "Ai dreptate", spuse Akmee, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. "Unde mi-e capul?. Mi-ar fi placut mult... Iarta-ma... Todorov? Asa te cheama, nu? Bei ceaiul cu lapte sau fara? Zahar?" Todorov isi intinse mainile arse de dorinta spre trupul Akmeei. Neinduratoare, ea pleca spunand simplu "Pasiunea cere curaj".
Orhideea solitara si puternica, semeata si neclintita in pervazul geamului cu canaturi mici, ramase sa priveasca pe Todorov.
>
