Trebuie sa luam distanta pentru a ne apropia? se intreaba Carrie Bradshaw, personajul din serialul „Totul despre sex“, cand iubitul ei decide ca relatia lor trebuie sa ia o pauza.
Dar de unde incepe, de fapt, distanta dintre doi iubiti? Cand inceteaza sa mai faca sex? Cand desconsidera fidelitatea? Din momentul in care nu mai locuiesc impreuna? Cand se insinueaza indiferenta fata de celalalt? Si, mai ales, care este diferenta dintre separare si despartire? Daca separarea este „inghetarea” sau amanarea despartirii, de ce anume depinde argumentul final?
Pentru ca relatez de la fata locului, pot confirma ca nicio despartire nu-ti aduce pe loc libertatea promisa. Esti liber doar sa nu stii ce sa faci cu viata ta amoroasa. Te eliberezi de responsabilitatile sentimentale, daca pot numi astfel schimbul reciproc de energie emotionala din cuplu, insa problemele nu dispar, doar se reformuleaza.
Mai intai, trebuie sa te descurci cu vinovatia. Caci, chiar daca tu esti cel care paraseste, iei asupra ta frustrarea celuilalt, suferinta lui nu-ti va fi niciodata indiferenta, te simti vinovat pentru ca n-ai incercat mai mult, pentru ca tu ai fost veriga slaba si ai cedat. Poate ca dragostea e si o chestiune de rezistenta.
Apoi, e dificil sa coexisti cu urmele celuilalt. Micile tabieturi de cuplu, gesturi si glume stiute doar de voi doi si a caror lipsa te arunca brusc intr-un fel de sevraj al intimitatii. Mai sunt si urmele absentei obiectelor: clamele de par sau aparatul de ras lasate pe marginea cazii, ochelarii de pe canapea, cerceii de pe noptiera, ceasul de mana...
Efectul nostalgic al urmelor celuilalt aduce incertitudinea: daca ai facut o greseala? Incertitudinea devine, astfel, razbunarea despartirii. Pentru ca n-ar fi corect daca despartirea n-ar presupune un risc, si anume acela ca peste un timp sa vrei totul asa cum a fost si sa nu se mai poata. Ce bine ar fi daca in dragoste ai putea da „undo”!
Si mai e ceva: ironia despartirilor e ca nu-ti lipsesc atat calitatile celuilalt, cat defectele lui. Ca si cum, dupa despartire, atasamentul fata de celalalt, in loc sa se voaleze – ca la fotografii – devine o imagine in negativ. Daca te-ai putut rupe din comoditatea si rutina care odata te frustrau, asta nu inseamna ca-ti va fi usor sa o iei de la capat. Separarea este inceputul procesului redescoperirii de sine si readaptarii la noul bioclimat sentimental. Ca puiul de tigru crescut in captivitate si care, la un moment dat, este lasat liber in jungla. Stangacie, nostalgie, incertitudine, vina. Matriosca despartirii!
Foto: dreamstime.com
