Daca organismul ar fi o societate, sistemul imunitar ar fi politia sa. Globulele albe circula permanent si peste tot pentru a descoperi intrusii: o bacterie, o celula infectata de un virus, un grup de celule canceroase care incepe sa devina prea mare. Dar nu este vorba de tipul de politie britanica, respectuoasa si fara arme.

Atunci cand o celula anormala este reperata, natural killer cells („celulele naturale ucigase“, supranumite si „NK”) o incercuiesc imediat si o injecteaza cu o otrava care duce la explozia, la propriu, a membranei celulei si la distrugerea acesteia, pe loc. Dupa batalie, alte celule albe, numite macrofage, curata resturile si duc aceste indicii la celulele NK, ce-i vor detecta mai repede pe noii intrusi. Este stiut de mai mult timp ca buna functionare a acestui sistem reduce riscul de boli ale batranetii (artrita, cancer si chiar senilitate).

Noutatea vine de la descoperirile facute in ultimii 20 de ani, care au demonstrat ca acest sistem imunitar nu este independent de gandurile si trairile noastre – cum s-a crezut multi ani –, ci, dimpotriva, este supus acestora.

Mai intai, Robert Ader, care, in 1975, demonstreaza ca putem schimba comportamentul globulelor albe conditionan­du-le:
1. la fel cum cainii lui Pavlov pu­teau fi conditionati sa saliveze la auzul unui sunet de clopot. Zece ani mai tarziu, D. L. Felten aduce un inceput de explicatie acestui fenomen ciudat: matricea care produce globulele albe si le stocheaza, asteptand ca acestea sa intre in actiune, este inervata in totalitate de ramificatiile creierului;
2. aproape in aceeasi perioada, Shavitz confirma ca suprafata globulelor albe are receptori care ii permit sa primeasca mesaje prin intermediul neurohormonilor secretati de creier;
3. cativa ani mai tarziu, Cohen demonstreaza ca indivizii stresati, expusi la gripa, vor contracta virusul mai des.

Se confirma astfel implicarea practica a acestor descoperiri teoretice: cand creierul „nu mai crede”, sistemul imunitar cedeaza si el. Acesta este inceputul unei noi discipline stiintifice: psiho-ne­uro-imunologia, care studiaza lega­tu­ra neurologica dintre viata psihica si activitatea imunitara si care constituie unul dintre stalpii noului tip de medicina „corp-spirit”.

Cheia care ne permite sa intelegem cum sa ne simtim mai bine din punct de vedere psihic ne ajuta sa ne simtim mai bine si din punct de vedere fizic.

Cum sa intarim sistemul imunitar. Unele activitati stimuleaza sistemul nostru imunitar: relaxarea (meditatia, yoga), exercitiile fizice, intalnirile cu oamenii (sau cu Dumnezeu), rasul, activitatile de grup (corul etc.), care dau impresia de apartenenta la un tot mai mare decat propria persoana. Pe scurt, tot ce da un sens vietii.