Familia: intre iubire si ura

Chiar daca modelul traditional a evoluat, chiar daca astazi se bazeaza pe dragoste, familia nu poate fi un loc ideal. Este o piatra pe care fiecare trebuie sa se „construiasca“… si care cantareste greu!

In familia T., stupoare: la 65 de ani fiecare, Maria si George divorteaza! In familia B., fratele mic nu mai vorbeste cu fratii si surorile sale de vreo zece ani. Nimeni nu stie motivul cu adevarat. Familia R. traverseaza un moment dificil: de cand tatal a fost concediat, toata lumea isi face griji pentru el. Moralul familiei functioneaza ca si moralul tau, numai ca este colectiv.

Si la tine? Cum merge? Familia ta ti se pare echilibrata, capabila sa traverseze crize si sa profite de momentele bune? De fapt, la ce te gandesti prima oara cand ti se vorbeste de ea? La familia ta de cand erai copil, aceea despre care se spune ca nu o alegi tu (formata din parinti, frati, surori, unchi…) Sau la cea pe care ti-ai intemeiat-o tu (sotul tau, copiii tai, propriii lor copii)? Si nu te simti putin limitat intre cele doua?

Raspunsul tau reflex este, in orice caz, o indicatie importanta: releva locul pe care ti-l oferi si grupul de persoane de referinta pentru tine. Esti prea ocupat probabil sa urmezi idealul care motiveaza majoritatea oamenilor: sa traiesti (in sfarsit!) intr-o familie echilibrata si infloritoare pentru toti si, mai ales, pentru tine insuti!

Un suport

Familia, o provocare in ziua de azi? Intr-o proportie covarsitoare, la orice sondaj de opinie, oamenii (inca) afirma ca familia este cea mai importanta valoare a vietii lor.

Chiar si homosexualii lupta pentru a avea dreptul legal de a se institutionaliza astfel. In vremea unui individualism triumfator, familia este ultimul refugiu si ultimul spatiu colectiv de formare a indivizilor, sustin sociologii.

Françoise Dolto, una dintre cele mai mari psihanaliste ale secolului al XX-lea, afirma ca modelul de familie traditionala nu se perimeaza, iar triunghiul mama-tata-copilul e cel care ne defineste pe toti. In afara de modelul traditional (doi adulti de sex opus fac copii si ii cresc), sunt explorate si alte forme de familie – de exemplu: monoparentala, recompusa… Toti cauta mai intai sa creeze un loc iubitor, dar, din pacate, acest lucru nu este posibil fara a intampina probleme. Nevoia de apartenenta nu este usor de satisfacut, dupa cum arata cercetarile memoriei familiale sau ale genealogiei.

Toti cei care se izoleaza – si este cazul multora dintre noi – se linistesc atunci cand descopera un clan. Astazi, poti vedea familii in care parintii batrani sunt internati la aziluri, dar totusi organizeaza intalniri cu veri indepartati! Acest tip de reuniuni prezinta un mare avantaj: legaturile nu sunt obligatorii.

Poti continua sa-i vezi doar pe cei cu care te intelegi bine! Familia „ca la carte“ ar trebui sa se reuneasca doar pentru a impartasi momentele frumoase ale vietii, sa evite constrange­rile si sa cultive dragostea…

Un mit

Acest vis de familie, in care toate ar merge mereu foarte bine, il porti in tine din primele ore de viata. Pentru psihanalistii care i-au urmat lui Freud, exista o fantasma fondatoare, numita „romanul familial“.

„Nu sunt fiica sau fiul acestor parinti. Intr-o zi, parintii mei adevarati (cel mai adesea un rege, o regina, personalitati prestigioase) vor veni sa ma ia inapoi si vom trai fericiti“, povesteste copilul. Fiecare dintre noi are un mod de a accepta realitatea si de a se obisnui cu sentimentul de implacabil impus de catre destin.

Anii 1970, odata cu aparitia terapii­lor familiale, au confirmat ca familia nu este mereu un loc infloritor pentru individ. Ca „sistem“, ea poate devia: atunci cand rolurile date unora nu sunt corecte, cand legaturile sunt prea sufocante sau prea destinse, unii membri pot prezenta o stare generala de rau. Alte „rani“: secretele purtate din generatie in generatie sau o comunicare ce nu ofera nici exprimarea emotiilor, nici transmiterea valorilor comune.

Psihologii sunt unanimi in a decreta: familia este si originea, si remediul starii generale de rau a individului din ziua de azi. Ceva de genul: rau cu rau, dar mai rau fara...