Cateva tipuri de fobie

Claustrofobie, agorafobie, levofobie, hemofobie. Dar ce sunt fobiile? Simplu, frici foarte intense de care se scapa in terapiile cognitiv comportamentale Dar iata cateva definitii ale lor.

Fobia este o teama irationala vizavi de un obiect, o activitate sau o situatie si se traduce prin comportamente de evitare care le permit celor in cauza sa scape de o stare de angoasa insuportabila. Subiectii fobiilor sunt perfect constienti de caracterul ilogic al fricii lor si de natura obiectelor ce inspira fobiile respective. Stiu si cum sa le evite, iar uneori in acest scop recurg la un „obiect contrafobic", (o persoana cunoscuta) a carui prezenta ii linisteste.

Formele tipice sunt:

- agorafobia: frica de spatii goale, salile de spectacol sau uneori, dimpotriva, de spatii inchise (claustrofobie), transportul in comun, marile magazine. Agorafobia poate fi insotita de atacuri de panica.

- fobiile sociale: frica de situatiile sociale in care subiectul se expune privirii celorlalti: vorbitul in public, abordarea unui necunoscut sau a unei persoane de sex opus... Timiditatea, ca si ereutofobia (teama de a nu rosi) se inscriu in acest registru.

- fobiile simple sau particulare: frica de animale (caini, pisici, paianjeni...), frica de sange si de carne cruda. Dar, dincolo de aceste forme clinice relativ structurate, trebuie subliniat faptul ca angoasa este un afect potential prezent in aproape toata patologia mentala, cu forme si intensitati variabile.

Numai combinarea cu alte manifestari pemite sa se stabileasca diagnostice diferentiate precise. In cazul oricarei nevroze, si nu numai pentru nevroza anxioasa sau cele fobice, apare, macar in anumite momente, anxietatea.

Momentele respective creeaza starea de disconfort si il determina pe subiect sa ceara ajutor terapeutic. Asa se explica dezvoltarea psihoterapiilor, dar si consumul foarte mare de tranchilizante anxiolitice si, in plus, cel de tutun, alcool si alte droguri.

In sfarsit, din punct de vedere psihosomatic, de mai bine de un secol anxietatea si angoasa au constituit obiectul de studiu a numeroase teorii, datorita frecventei lor ridicate. Astfel, in momentul in care a inventat psihanaliza prin ingrijirea istericilor, folosind metode derivate din hipnoza, Freud a ajuns sa considere ca pacientii sai sufera de un blocaj al libidoului sexual, cu o tensionare a libidoului si doua iesiri posibile: fie are loc o descarcare o data cu reamintirea scenelor traumatice care se gasesc la originea blocajului, printr-o reviviscenta a afectelor (iar prin acest catharsis angoasa dispare), fie are loc transformarea in angoasa.

Prin urmare, din aceasta prima perspectiva, angoasa era o transformare a afectelor ce insotesc reprezentarea refularilor nedorite. Tipul de angoasa care nu prezinta posibilitatea de descarcare este nevroza anxioasa, descrisa mai sus.