Exista nenumarate carti care ne invata metodic arta negocierii. Nlp-ul contine tehnici care pot fi folosite la manipulare. Secole de “experimente” realizate de inaintasele noastre ne-au adus taina datului din gene si santajului emotional – daca vrem sa fim cu adevarat corecte trebuie sa recunoastem ca o facem.

Dar iata ca armistitiul vine de la sine. Putem lasa la o parte toate armele pentru ca de data asta nu vor mai fi lupte cand vine vorba sa alegem… filmul. Nu vom mai avea discutii de genul “e film de fete” sau “e film de baieti” si putem lua si copiii.

Ice Age 3 ne invata o lectie minunata despre prietenie, iubire, familie si viata intr-un cadru nou. Iti propun sa uiti de probleme, de bugete reduse, de criza financiara, sa te relaxezi si sa razi din toata inima timp de aproape 2 ore. Iar daca eu nu te-am convins uita-te pe dvd la Ice Age 1 si 2 si vizioneaza trailerul. Ai si rezervat bilete?

Catei si pisici in cautare de familii iubitoare te asteapta alaturi de voluntarii Asociatiei ROBI la targul de adoptii din Parcul Obor, in aceasta sambata, 27 iunie, cu incepere de la orele 12. Intalnirile in scopul adoptiei unui animalut au loc de regula in fiecare sambata, in aceeasi locatie – parcul Obor.

Daca te hotarasti sa adopti un catelus sau o pisicuta, este necesar sa ai la indemana buletinul in original. Adoptiile se incheie exclusiv pe baza unui contract de Donatie-Adoptie! Prin semnarea contractului, noul tau prieten va putea fi identificat cu usurinta. In cazul in care, din diferite motive, realizezi ca alegera facuta nu este conforma cu asteptarile tale, contractul iti ofera posibilitatea de a returna animalutul Asociatiei. Mai mult, in baza acestui contract beneficiezi de sterilizare gratuita.

(more…)

Cred ca toti primim zilnic, de la colegi, prieteni, familie, mailuri cu tot felul de prezentari, bancuri, icoane si ingerasi. Aceste mailuri le stergem fara a le deschide, pentru ca nu avem timp si chef de “prostii”, sau selectiv vrem sa aflam ce se afla sub un anumit titlu de prezentare. Eu astazi am deschis un astfel de mail, l-am parcurs si cand am inchis power point-ul aveam ochii in lacrimi.

ANTI-CORRIDA…. nu stiu cine a creat-o, daca a fost tradusa sau persoana respectiva s-a documentat. Cert este ca trage un semnal de alarma si eu ii sunt alaturi. Textul din acea prezentare va fi aici redat intre ghilimele. Din pacate nu putem insera si fotografiile care sunt mai mult decat graitoare si cutremuratoare .

Unele persoane ar spune ca tema este prea dura. Dar nu putem avea falsitatea de a aborda numai subiecte “roz” si nu putem inchide ochii la o realitate cruda. Poate in felul acesta trezim sau cream constiinte. Si cel mai important “sa ne invatam copiii sa respecte tot ceea ce este fiinta vie”.

ANTI-CORRIDA:

“Corrida= a ucide pentru a (te) distra. Deseori am auzit spunandu-se: CORRIDA este o arta. Nu-i adevarat, este stiinta torturii… Niciodata distractia nu inseamna durere…

Voi credeti ca taurul este zdravan, dar nu-i deloc asa… Cu 24 de ore inainte de intrarea in arena, el este izolat in intuneric. Astfel incat lumina si strigatele spectatorilor sa il inspaimante, sa ii creeze teama. Publicul are imaginea unei bestii feroce, caci el incearca sa fuga si deseori forteaza barierele arenei. Imaginea este cu totul falsa. Coarnele lui sunt curbate spre interior si <prelucrate> in asa fel ca toreadorul sa fie protejat. Crizele lui de diaree sunt provocate de adaosul de sulfati in apa pe care o bea, ca sa fie cat mai dezorientat in arena. Ochii ii sunt unsi cu o vaselina grasa ca sa ii atenueze simtul vazului.

Caii picadorilor… Se folosesc cai fara nicio valoare comerciala. In general ei mor dupa cel mult 2-3 coride. E deja un fapt obisnuit ca dupa corrida, caii sa sufere de multiple fracturi ale coastelor, perforari ale vintrelor. <Sorturile> pe care le poarta nu sunt pentru a-i proteja, ci doar pentru a ascunde organele interne de ochii spectatorilor, in caz de perforare a vintrelor…

Treaba picadorilor…. Menirea lor este sa scada vitalitatea taurului intepandu-l profund cu o lance. Efectul produs consta in distrugerea nervilor si a muschilor situati la nivelul spatelui si al gatului animalului provocandu-i rani, hematoame si hemoragii. Toate acestea pentru a-i permite toreadorului sa se exprime <artistic>.

Banderilele o data infipte nu mai pot fi scoase. Ele au o miscare continua conforma cu cea a animalului si accentueaza durerea si hemoragia. Unele au un harpon de 8 cm numit <de castigo>, adica <de mangaiere>.

Demonstrando valor! Pierderea de singe si leziunile cauzate muschilor si nervilor coloanei vertebrale fac ca taurul sa ridice capul intr-un mod nefiresc, ceea ce-i permite toreadorului sa se miste in jurul taurului fara pericol, efectuand <pase> considerate drept artistice si care primesc aplauzele publicului. Cand toreadorul considera ca taurul (obosit de atatea incercari la care a fost supus) este gata, matadorul intra in arena, pregatit sa infrunte taurul muribund, intr-o atitudine de bravada si barbatie, in aclamatiile publicului.

Sabia. Taurul este strapuns cu o sabie lunga de 80 cm, care poate atinge plaminii, pleura etc. In functie de locul prin care patrunde in corp ea mai poate atinge artere mari, iar taurul agonizeaza, vomind cantitati mari de sange.
Daca taurul are putin noroc, el moare din prima lovitura – nu pentru ca i-a strapuns inima, asa cum se crede, ci pentru ca sabia strapunge plamanii, diafragmul si sectioneaza o artera principala. Asta produce o hemoragie puternica, sangele tasnind prin gura. Taurul moare sufocat de propriul sau sange.

Tortura finala. Intr-un ultim asalt, taurul refuza sa cada, fixand cu privirea poarta prin care a intrat in arena, cautand o iesire din situatia de chin si durere in care se afla. In cele din urma, taurul primeste lovitura de gratie cu pumnalul “descabello” – alt fel de sabie terminata cu o lama de 10 cm. Ei continua sa sectioneze, cu lama de 10 cm, maduva spinarii taurului, la nivelul vertebrelor superioare si inferioare. In felul acesta, taurul este paralizat, fara putinta de-a mai putea misca muschii respiratori. El moare prin asfixie si, deseori, sufocat de propriul sange care-i iese prin gura si nari…

Inainte de-a fi transat, taurul este iute tarat in afara arenei. Singura dovada a acestei orori sunt darele de sange care brazdeaza solul arenei. Corridele sunt spectacole crude si inumane, nedemne de oricare popor care se considera a fi CIVILIZAT.

Antonio Gala, nascut in 1937, a scris in ziarul spaniol El País, la data de 30 iulie 1995, un articol in care marturisea convertirea sa la ANTI-CORRIDA: <Taurul ma priveste asa cum ma priveste… In ochii lui se reflecta, parca, inocenta tuturor animalelor si citesc in ei implorarea. Este revolta impotriva unei nedreptati inexplicabile. Inutilitatea cruzimii.>

Schopenhauer: <Dragostea pentru animale este strans legata de bunatatea nativa, in asa fel incat se poate afirma ca cel care este crud cu animalele nu poate fi un om bun>”.

Eu stau intr-un cartier obisnuit al Bucurestiului, unul dintre cele multe – nu stiu exact cate sunt, ca nu le-am numarat niciodata. Nu este “de fite”, ci unul normal, unde locuiesc oameni si mai avuti si mai putin avuti. Pana acum am fost foarte “norocosi” in ceea ce priveste ingrijirea zonei: doar in campania electorala mai rasarea cate o fantana sau un loc de joaca pt copii, in rest nimic. Acum lucrurile s-au mai schimbat, s-au plantat flori, copacei, gazon, s-au facut noi locuri de joaca pentru copii, terenuri de baschet si de fotbal. Arata foarte frumos si cu siguranta iti este mult mai drag sa te plimbi pe strazi. Ceea ce mi se pare incredibil este prezenta gardienilor publici care au grija ca nimeni sa nu rupa florile sau sa calce gazonul! Ca si cum dupa ce zugravesc la mine acasa, cineva m-ar pazi ca sa nu desenez peretii. Ok, totul se educa am putea spune. Daca nu esti invatat sa arunci ambalajele la gunoi, si nu pe strada, sa nu rupi florile si sa nu distugi cosurile de gunoi nu ai de unde sa stii asta, nu? Dar bunul simt? Un “ceva” interior care zice: ma simt mult mai bine intr-un mediu frumos si curat, asta imi da o stare de bine. Ca pana la urma asta urmarim cu totii nu? O viata mai frumoasa, mai buna, o stare de bine care sa ne insoteasca mereu. Am fost de curand intr-un loc de joaca pentru copii si am ramas uimita cand am vazut un copil de 1 an si jumatate care s-a dus din proprie initiativa la cosul de gunoi sa isi arunce servetelul. Si chiar s-a chinuit ceva vreme pentru ca acel cos era mai inalt decat fetita. Si tot ea a dus la gunoi niste ambalaje care nu erau ale ei, pentru ca erau “cah”. Preocuparea pt mediu trebuie sa o avem in noi si cred ca o avem in noi. Iar ea poate fi exploatata, in sensul bun, educata sau din pacate distrusa. Si animalele au grija de vizuina lor, de cuibul lor si de ceea ce este in jurul acestuia, noi oamenii de ce am fi altfel?

Intr-un film, al carui nume nu il spunem ca sa nu facem reclama, oamenii erau insotiti de niste animale, un fel de suflete pereche. Daca animalul patea ceva, suferea si omul. De aici mi-a venit ideea… ce animal suflet pereche crezi ca ai avea tu? Si daca ar fi sa te caracterizezi printr-un animal… care ar fi acela? Si de ce? De exemplu eu daca as fi un animal, cu siguranta as fi o pisica. Pentru ca atunci cand mi se face o surpriza sau o bucurie practic incep sa “torc”. Iubesc la fel de mult caldura, iarna imi vine sa plec de-acasa cu caloriferul sub haina. Sunt lipicioasa, dar cu limite. Tin foarte mult la spatiul meu, sa fie curat, frumos, primitor, intim. Si am simtul proprietatii. Imi plac pestii (dar nu numai sa ii mananc) ca dovada am un acvariu.  Si cel mai important… ma simt pisica. Iar animalul suflet pereche ar fi tot din rasa felinelor.  Voi????

Cum se face ca exista nenumarate fete bune care “nu au noroc”?  Care au avut din pacate multi parteneri problematici? Coincidente? Ridic aceasta problema pentru ca s-a pus de mult prea multe ori pentru a fi neglijata. Asadar la mijloc nu este o soarta potrivnica ci o imagine de sine deloc buna, o dependenta afectiva si nevoia confirmarii propriei valori. In sensul ca el ar renunta la alcool, violenta, alte doamne sau un anumit stil de viata pt ca ea este CINEVA, ar face toate acestea pentru ea.

In ultimul timp am vazut destul de multe filme, care mai de care mai thriller, drama sau comedie romantica. Dar toate avand un punct comun: provocau dezamagire daca “ea” si “el” nu ramaneau impreuna sau daca nu se terminau cu bine. De mici am fost invatate de basme ca Ileana Cosanzeana si Fat Frumos traiesc fericiti pana la adanci batraneti, iar binele invinge intotdeauna. Dar cand intr-un film, un personaj a renuntat la un domn frumos, atent, de succes pentru ca ea nu se pliaza unui cuplu ci iubeste libertatea si independenta, toata sala (in proportie 95% femei) a fost bulversata. De ce? Pentru ca noi stim ca nu “asa” trebuie sa fie. Am cunoscut si invatat alte sabloane. Si de ce vrem ca toate filmele sa se termine bine? Ne identificam cu unul dintre personaje sau filmul este basmul maturitatii care trebuie sa functioneze dupa aceeasi reteta ca cel din copilarie. Iar daca in prezent exista surprize neplacute macar in imaginar totul sa fie roz. Oare in realitate nu ne putem scrie propriul happy end? Doar suntem scenaristii propriei povesti. Dar sa renuntam la sabloane.