Nimeni nu vorbește despre partea vindecării în care îți este dor de persoana care te-a rănit

Când ne gândim la procesul de vindecare după o relație toxică sau o experiență dureroasă, ne imaginăm, adesea, o linie dreaptă: suferi, înțelegi, te eliberezi, mergi mai departe. Însă realitatea e mult mai nuanțată. Există o etapă despre care se vorbește rar, poate pentru că e greu de acceptat: etapa în care îți este dor de persoana care te-a rănit.

Pare ilogic. Cum ai putea să tânjești după cineva care ți-a provocat suferință? Cum poți simți lipsa cuiva care nu te-a tratat cu respect, care ți-a frânt inima, care te-a făcut să te îndoiești de tine? Și totuși, dorul apare. Uneori subtil, alteori ca o durere în piept. Și asta nu înseamnă că ești slab sau că n-ai învățat nimic. Înseamnă că ești om.

Dorul nu înseamnă întoarcere

Unul dintre cele mai dificile lucruri este să accepți că poți să iubești pe cineva și să înțelegi, în același timp, că nu este potrivit pentru tine. Că poți simți dorul și totuși să alegi să nu te mai întorci acolo. Dorul nu este o invitație la reconciliere — este, mai degrabă, un ecou al unei legături care, oricât de toxică ar fi fost, a fost reală pentru tine.

Creierul caută familiarul, nu sănătosul

O explicație psihologică este legată de modul în care creierul nostru procesează atașamentul. Ne atașăm emoțional chiar și în relații nesănătoase, mai ales dacă am trăit de-a lungul vieții modele de iubire condiționată sau instabilă. Creierul nostru nu caută neapărat ceea ce este bine pentru noi, ci ceea ce îi este familiar. Iar familiarul, uneori, e disfuncțional.

Așadar, dorul pe care îl simți nu e dovadă că ai greșit rupând relația, ci o amintire a tiparului pe care începi să-l vindeci.

Vindecarea autentică include ambivalența

O parte esențială a vindecării este acceptarea ambivalenței: faptul că poți simți mai multe emoții contradictorii în același timp. Poți simți ușurare că ai plecat și, în același timp, dor de momentele bune. Poți simți furie și, simultan, tristețe. Poți simți iubire, chiar dacă alegi să pui granițe.

Nu e nevoie să te rușinezi pentru că simți dor. Nu înseamnă că regresezi. Înseamnă că-ți dai voie să simți. Să integrezi. Să închizi, treptat, o poveste.

Ce poți face când simți dorul?

1. Recunoaște-l fără judecată – Nu te mai certa pentru ce simți. Spune-ți: „Simt dor. Și e în regulă.”

2. Amintește-ți de ce ai plecat – Fă o listă cu motivele pentru care ai rupt legătura. Citește-o când dorul devine orbitor.

3. Vorbește cu cineva de încredere – Uneori, vocea unui prieten sau a unui terapeut te poate ancora în realitate.

4. Scrie-i o scrisoare și nu o trimite – Lasă-ți emoțiile să iasă. Dorul, când e reprimat, persistă.

5. Fă lucruri care te readuc la tine – Ascultă muzică, mergi la plimbare, creează ceva. Reamintește-ți cine ești, dincolo de acea relație.

În final…

Dorul nu e o dovadă de slăbiciune. Este dovada că ai iubit. Că ai fost implicat. Că ceea ce ai trăit a contat. Și, mai ales, este dovada că ești pe drumul vindecării.