Grija de sine: cum să previi epuizarea și să-ți cultivi echilibrul interior


Grija de sine nu este un moft, ci fundamentul pentru sănătatea emoțională și prevenirea burnout-ului. Așa cum o grădină are nevoie de atenție constantă pentru a înflori, și grădina noastră interioară are nevoie de îngrijire zilnică. Autoîngrijirea înseamnă să recunoști la timp semnele oboselii, să îți acorzi spațiu pentru recuperare și să cultivi ritualuri simple care îți hrănesc corpul, mintea și sufletul.
Lecția trandafirilor: ce înseamnă grija de sine
A fost odată o dimineață blândă de toamnă. Eram la balconul unui hotel cu vedere spre mare. Citeam. Ridicând privirea, am observat o doamnă care îngrijea cu multă răbdare o tufă de trandafiri. Las deoparte lectura și o admir cum lucrează: taie ramurile uscate cu precizie, smulge buruienile, greblează pământul din jur, frământă bolovanii cu mâna. Strânge tot ce este uscat într-un sac, își ia uneltele și pleacă mai departe. Cu efort, cu răbdare, tufa de trandafiri arată diferit acum.
Atunci m-am întrebat: în ce fel am grijă de propria grădină interioară?
De ce neglijăm propriile nevoi și ce costuri are asta
De multe ori, suntem atât de preocupați de grija față de ceilalți, încât ne punem pe ultimul loc. Ne spunem: dacă ei sunt bine, sunt și eu bine; după proiectul acesta stresant o să mă odihnesc; mă chinui acum, dar mai târziu voi culege roadele. Însă acel mai târziu se transformă, de multe ori, într-un prea târziu.
Costurile nu sunt financiare, ci emoționale (conflicte interioare, stres cronic) sau fizice (afecțiuni generate de suprasolicitare). Din dorința unui posibil mai bine în viitor, pierdem binele disponibil acum.
Chiar dacă știm că acest model nu ne ajută, e greu să ieșim din el.
5 cauze principale pentru care uităm să avem grijă de noi
1. Educația și credințele vechi
Mulți am crescut cu mesaje precum: nu fi egoist/ă sau jucați-vă impreună, împarte ce ai, lasă de la tine, tu ești mai mare etc. În timp, aceste credințe ne-au învățat să ne anulăm nevoile și să ne simțim vinovați atunci când alegem pentru noi.
2. Dorința de a demonstra perfecționismul
Vrem să fim eficienți la job, buni parteneri, părinți, prieteni. Consumăm multă energie pentru a fi altfel decât suntem, pentru a primi, pentru a fi văzuți, acceptați. Credem că valoarea noastră depinde de cât oferim și de cât bifăm pe lista de trebuie.
Cândva a trebuit să ne modelăm într-un anume fel, renunțând la părți din noi, pentru a încăpea în matrița dorințelor de bine ale părinților noștri. Însă dorințele lor de bine nu au coincis întotdeauna și cu nevoile noastre. Am învățat astfel că ceea ce contează nu este cine sunt sau cum sunt, ci doar ceea ce fac.
3. Amânarea ca strategie de supraviețuire
Ne spunem că vom avea grijă de noi după proiect, după examen, după ce copiii cresc etc. Amânarea, ca mecanism psihologic complex, ne ține departe de eventualul disconfort produs de anumite trăiri negative și în același timp de satisfacerea propriilor nevoi.
4. Rușinea și vinovăția
Când apare dorința de a ne opri și de a ne odihni, se amestecă imediat gânduri precum: nu meriți, pierzi timpul, ceilalți se chinuie mai mult decât tine, doar leneșii stau, o să-ți mănânce câinii din traistă. Aceste emoții ne blochează să facem pași concreți spre autoîngrijire.
5. Pierderea contactului cu sinele
Stresul zilnic ne face să ne deconectăm de la corp și de la emoții. Ajungem să ne dăm seama că nu mai putem abia atunci când e prea târziu, iar oboseala devine copleșitoare. Burnout-ul nu se instalează brusc, ci se strecoară treptat, asemenea unei buruieni perene care sufocă terenul și blochează înflorirea unei flori. Pentru ca floarea să se deschidă, este nevoie de o întreținere constantă a grădinii interioare, de atenție și de grijă, înainte ca buruienile să o acopere.
Grija de sine nu este egoism, ci responsabilitate
Grija de sine nu înseamnă egoism, ci responsabilitatea de a fi prezent în propria viață.
Uite un exercițiu simplu, de început:
Întreabă-te zilnic: Cum se simte corpul meu acum? Ce gânduri sau emoții sunt aici?
Nu schimba nimic, doar observă. Intenția de a verifica este primul pas.
Din acest contact cu tine, devine mai ușor să recunoști ce ai nevoie: odihnă, hrană, liniște, conectare.
Lecția eucaliptului: cum să renunți la ce nu îți mai folosește
În lumea vegetală, există un arbore care se autoîngrijește: eucaliptul. Arborele de eucalipt este foarte rezistent. Chiar dacă arde, se formează din nou.
O particularitate importantă este aceea că se îngrijește singur! Cum? Renunțând la scoarța veche care nu-i mai este de folos, pentru a permite alteia să se dezvolte, să crească.
La oameni însă grija de sine nu vine… de la sine. Este nevoie să facem un efort conștient, constant pentru a verifica unde suntem, cum suntem în interior, ce ne servește, ce nu ne mai folosește etc. Iar instrumentul cel mai de preț și cel mai la îndemână este clipa prezentă, conectarea la simțuri fiind primul pas.
La ce bun să ai grijă de trandafirii celuilalt când propria grădină se usucă?
Ritualuri mici de autoîngrijire pentru echilibrul interior
Nu este nevoie de gesturi mari. Grija de sine începe cu lucruri simple, dar constante:
- un ceai cald băut în tihnă sau o cafea,
- o plimbare fără telefon,
- grădinăritul sau curățatul, udatul florilor din ghiveci,
- a scrie într-un jurnal, gătitul sau mâncatul conștient,
- o seară liniștită fără trebuie, o întâlnire cu un/o prieten/ă, automasajul cu o cremă preferată, bărbieritul conștient.
- sau, pur și simplu, a respira conștient.
Și lista poate continua. Acestea devin rădăcinile care te țin ancorat.
Versuri pentru suflet: poezia autoîngrijirii
Autoîngrijire
M-am dat cu unguent pe suflet,
Amestec de gălbenele, cu șoapte blânde și-nțelepte,
Cu esență de iubire, pace și bucurie,
De împreună și alinare,
De tăceri vindecătoare.
M-am pieptănat
Și am lăsat gândurile nefolositoare să cadă,
Precum firele moarte din podoaba capilară.
Mi-am îngrijit unghiile roase de anxietate,
Să nu se mai agațe în povești vechi,
Încâlcite și neîncheiate.
Mi-am lăsat trupul ostenit
Să danseze ușor, ca o libelulă în zbor,
Liber, fără socoteli de dat
Și fără trebuie că-i mare zor.
Mi-am pus șosete groase, de lână, în picioare,
Făcute de-o bunică iubitoare,
Să-mi fie cald, să am rădăcinile în interior,
Să știu că pot pleca oriunde,
Fără să-mi înghețe sufletul
Sau să îmi fie frică c-o să mor.
Am băut un ceai cald, de verbină,
M-am așezat în tihnă, în pridvor,
Să pot privi, fără să judec, peisajul interior.
Grija de sine nu este un moft, ci fundamentul pentru echilibrul interior și pentru relațiile sănătoase. Alege zilnic să îți îngrijești grădina ta.
Dacă ai nevoie de sprijin pentru a identifica resursele tale interioare, pentru reconectarea cu tine, gestionarea emoțiilor, pentru redobândirea echilibrului interior, mă poți contacta.

Elena Neagu este psiholog clinician, psihoterapeut și practician Rădăcini Puternice®, cu formare în Gestalt terapie și muzicoterapie.