De ce visăm? Cum ne ajută visele să ne vindecăm emoțional și să procesăm experiențele grele
De ce visăm este o întrebare veche, dar răspunsul ei rămâne esențial pentru înțelegerea sănătății emoționale. Visele nu sunt simple imagini nocturne, ci mecanisme prin care psihicul procesează emoțiile, experiențele dificile și traumele, restabilind echilibrul interior și facilitând integrarea experiențelor grele.
De ce visăm: rolul viselor în reglarea emoțională
Visul este una dintre funcțiile esențiale de autoreglare a psihicului, un limbaj simbolic prin care inconștientul intră în dialog cu conștiința. Acolo unde conștiința se blochează, evită, neagă sau nu poate integra experiența, visul apare ca o formă de corecție, compensare și, uneori, de anticipare a unei transformări necesare.
Visăm pentru că psihicul nostru are nevoie să proceseze ceea ce, peste zi, nu reușim să ducem cu noi până la capăt. Când emoțiile sunt prea intense, prea dureroase sau prea contradictorii, ele nu dispar. Noaptea, când mintea rațională tace iar corpul este plin de senzații, ele încep să vorbească în limbajul visului.
Reglarea emoțională prin vis nu înseamnă să ne calmăm, nici nu este o simplă „descărcare”. Înseamnă restabilirea unui echilibru între opuse: între ce este trăit și ce este reprimat, între frică și vitalitate, între atașament și autonomie.
De aceea, multe vise sunt neliniștitoare, tulburătoare sau aparent absurde. Ele nu sunt menite să liniștească eul, ci să-l pună în mișcare.
Visul este în slujba adevărului psihic.
Psihicul nu este construit să acumuleze la nesfârșit, ci are propriul său sistem de echilibrare. De aceea când suntem foarte controlați, visele pot fi haotice. Când ne forțăm să fim „bine”, visele pot fi neliniștitoare. Când evităm o problemă, visul insistă asupra ei.
Visul vine să ne spună: „Uită-te la ce ai lăsat pe dinafară.”
De ce visăm mai intens după experiențe dificile sau traume
Trauma, indiferent că vorbim de traumă de șoc sau traumă relațională cumulativă, produce o ruptură în continuitatea experienței psihice. Simplu spus: ceva din interiorul nostru nu mai curge firesc.
Există un „înainte” și un „după”, iar legătura dintre ele rămâne neclară sau dureroasă.
Traumă nu este doar ce ni s-a întâmplat, ci mai cu seamă ce nu am putut procesa atunci când s-a întâmplat.
Lipsa procesării vine ca urmare a faptului că, atunci și acolo, a fost un „prea mult” pentru psihic, poate că am fost prea singuri, prea mici sau prea nepregătiți pentru ce s-a întâmplat. Asta înseamnă că nu a fost vorba de slăbiciune, ci de lipsa sprijinului, a vârstei sau a siguranței necesare în acel moment.
Ce nu a putut fi simbolizat la momentul trăirii rămâne fragmentat, înghețat sau disociat. Visul devine atunci spațiul privilegiat în care psihicul încearcă să reia firul rupt.
În somn, apărarea scade, iar psihicul încearcă să spună ceea ce nu a putut fi spus atunci.
În visele persoanelor traumatizate apar frecvent imagini repetitive, scene de pericol, urmărire, prăbușire, corpuri rănite, spații închise, ape tulburi, lipsa finalității sau imposibilitatea salvării.
Aceste vise sunt tentative ale psihicului de a procesa ceea ce nu a putut fi procesat în stare de veghe. Visele repetitive indică insistența inconștientului de a fi auzit și susținut în procesul vindecării.
Un aspect esențial în procesarea traumei este simbolizarea. Visul oferă o formă simbolică în care experiența traumatică poate fi treptat conținută, transformată și integrată.
Atunci când un vis poate fi povestit, explorat și înțeles într-un spațiu sigur, experiența traumatică începe să capete formă, în loc să rămână doar o senzație copleșitoare.
Visele – între credința populară și interpretarea psihanalitică
De ce visăm același vis: sensul viselor repetitive
Visul se repetă până când emoția este recunoscută iar experiența trăită începe să capete o semnificație mai largă și astfel poate fi pusă în cuvinte.
De aceea nu visul repetitiv sau coșmarul trebuie „oprit”, ci mesajul lui trebuie asimilat.
Spus mai simplu: visul revine pentru că ceva important din interior nu a fost încă auzit.
E ca un semnal care se reaprinde pentru că problema nu a fost rezolvată, nu pentru că „merge prost” psihicul.
Un vis care se repetă apare atunci când o emoție a fost prea greu de dus la momentul respectiv și a fost împinsă la o parte. Până când nu există un spațiu sigur în care acea emoție să fie recunoscută, visul va continua să o aducă înapoi, sub aceeași formă sau sub altele asemănătoare.
Cu alte cuvinte, psihicul nu insistă ca să sperie, ci ca să repare.
De ce visăm simbolic: funcția de compensare și transformare
Unele vise compensează prin a arată modul în care persoana se poziționează în prezent.
De exemplu, o persoană hiperadaptată, care își neagă agresivitatea sau nevoile proprii, poate visa scene de violență, revoltă sau distrugere. Mintea nu „o ia razna”, ci psihicul încearcă să readucă în conștiință o energie vitală exclusă.
Alte vise merg mai departe și pot anticipa o posibilă direcție de dezvoltare.
De multe ori, visele arată nu unde suntem, ci unde psihicul încearcă să ajungă. De aceea astfel de vise ne vorbesc despre ce ar putea fi. Ele sugerează o schimbare, o nevoie de transformare, o parte din noi care vrea să iasă la lumină. Poate fi nevoia de a pune limite, dorința de a trăi mai aproape de sine sau nevoia de odihnă, separare, curaj.
De ce interpretarea rigidă nu este suficientă
Visul este una dintre principalele modalități prin care Sinele „vorbește” despre ce este dezechilibrat, despre ce trebuie sacrificat și despre ce trebuie recuperat.
De aceea, interpretarea nu se limitează la o traducere, ci folosește amplificarea simbolică, imaginația activă, lucrul cu afectul și cu corpul.
Mulți oameni caută imediat sensuri fixe sau explicații din dicționare:
„Apa înseamnă emoții sau frică de moarte”, „Dinții înseamnă anxietate sau agresivitate”.
Dar visul nu funcționează așa.
În terapie ne uităm la relația cu visul, ce ai simțit în el, ce parte din tine apare acolo, ce emoție seamănă cu ceva din viața ta.
Visul este un indicator al procesului, ne arată atât de elocvent unde este blocajul, ne indică nivelul de integrare emoțională, ne semnalează riscuri de inflație sau prăbușire a eului și nu în ultimul rând ne oferă direcții de lucru care nu pot fi accesate cognitiv.
Concluzie: de ce visăm și cum ne ajută visele
Psihicul știe drumul spre vindecare. Visul este unul dintre limbajele lui preferate.
Te invit la atelierul experiențial de lucru cu visele: Inconștientul vrea să ne vorbească.
Visele nu apar întâmplător.
Ele reflectă emoții nespuse, relații neînchise și procese interioare care cer atenție.
Atelierul experiențial de lucru cu vise, facilitat de Mariana Cosenco – psiholog și psihoterapeut relațional, oferă un spațiu sigur de explorare a mesajelor inconștiente, prin tehnica constelațiilor.
Nu interpretăm visele rigid, ci intrăm în contact cu ele pentru a le înțelege din interior.
- 21 februarie | 10:00–17:00
- București | grup restrâns
- Nu este necesară experiență anterioară
Înscrieri:
- https://marianacosenco.ro/cursuri/atelier-de-vise/
- hello@marianacosenco.ro
Te lași purtat de vise sau alegi să le asculți?
Întrebări frecvente despre vise
De ce visăm?
Visăm pentru că psihicul nostru are nevoie să proceseze emoții, experiențe și conflicte care, în stare de veghe, au fost prea intense, prea dureroase sau prea contradictorii. Visul este unul dintre mecanismele naturale prin care mintea caută echilibru și continuitate.
Ce sunt visele și de ce visăm?
Visele sunt un limbaj simbolic al psihicului. Prin ele, inconștientul comunică cu partea conștientă atunci când cuvintele nu sunt suficiente. Visăm pentru a integra trăiri nespuse, pentru a reface legături emoționale și pentru a regla tensiuni interne.
De ce visăm urât?
Visele neplăcute sau tulburătoare apar atunci când emoțiile nerezolvate cer atenție. Ele nu sunt pedepse și nici semne rele, ci încercări ale psihicului de a aduce în prim-plan frici, conflicte sau experiențe care nu au putut fi procesate complet.
De ce visăm anumite persoane?
Visăm persoane care au avut sau au un impact emoțional asupra noastră. În vis, aceste persoane nu apar neapărat pentru ele însele, ci ca reprezentări ale unor relații, emoții sau părți din noi care sunt încă active sau neintegrate.
De ce visăm persoane din trecut?
Persoanele din trecut apar în vise atunci când există experiențe sau emoții legate de ele care nu au fost complet închise. Visul încearcă să reia firul unei relații sau al unei etape de viață pentru a-i da sens sau finalitate emoțională.
De ce visăm persoane decedate?
Visele cu persoane decedate sunt frecvente și țin de procesul de doliu, de atașament și de nevoia de continuitate emoțională. Psihicul folosește imaginea persoanei pentru a procesa pierderea, dorul, lucrurile nespuse sau relația care continuă la nivel intern.
