Ai bani, dar nu ai liniște: când siguranța nu ține doar de suma din cont
Poți avea un salariu bun, economii și toate facturile plătite la timp. Și totuși să deschizi aplicația băncii de câteva ori pe zi, să amâni o cumpărătură pe care ți-o permiți și să te gândești, înainte de culcare, la tot ce ai putea pierde.
Din afară, viața ta pare stabilă. În interior, trăiești cu sentimentul că nu este niciodată suficient.
În activitatea mea, relația cu banii spune multe despre felul în care un om înțelege siguranța, independența și propria valoare. Banii au o funcție practică, foarte importantă. Dar semnificația pe care le-o dăm poate depăși cu mult suma din cont.
Ce pierzi, de fapt, când pierzi bani?
Pentru cineva, banii înseamnă libertate. Pentru altcineva, înseamnă că nu va mai depinde de nimeni. Cine a cunoscut lipsurile poate vedea într-o rezervă financiară dovada că familia lui este protejată.
Dificultatea apare atunci când ajungem să măsurăm prin bani și ceea ce valorăm ca oameni: „Dacă nu câștig suficient, am eșuat”. „Dacă nu pot oferi totul copiilor, nu sunt un părinte bun”.
Aici aș pune o întrebare diferită de cele pe care ni le punem când facem un buget: „Dacă venitul tău ar scădea, ce ai simți că pierzi, dincolo de bani?”
Un om poate avea motive concrete de îngrijorare: chirie, rate, cheltuieli care depășesc veniturile. Altul își poate permite să trăiască luni întregi din economii și totuși să simtă că o pierdere financiară îi anulează toate reușitele. Sunt situații diferite și au nevoie de răspunsuri diferite.
Povestea banilor începe înainte de primul salariu
Copiii învață despre bani și din ceea ce văd acasă. Din felul în care părinții discută o cheltuială, din neliniștea de la sfârșitul lunii, din bucuria unei reușite sau din suspiciunea cu care este privit cineva care câștigă mai mult.
„Banii se fac cu mult sacrificiu.” „Pune deoparte, nu știi niciodată ce vine.” „Nu te baza pe nimeni.” Mesajele acestea pot deveni reguli interioare, chiar dacă adultul trăiește acum în alte condiții.
Să luăm exemplul unei persoane care și-a văzut părintele muncind până la epuizare. La maturitate, poate ajunge să câștige suficient, dar să se simtă vinovat când se odihnește. Pentru el, pauza nu înseamnă doar timp liber. Poate însemna că nu face destul.
Nu presupun că fiecare neliniște financiară vine din copilărie. Mă interesează concluzia pe care persoana a tras-o din experiențele sale și felul în care acea concluzie îi conduce alegerile de astăzi.
Când reușita aduce și teamă
Există oameni care își doresc să câștige mai mult, dar le este greu să ceară un preț corect pentru munca lor. Alții ajung să aibă mai mult decât familia în care au crescut și nu se pot bucura de reușită fără vinovăție. Se tem că succesul îi va îndepărta de cei dragi.
De exemplu, o persoană își stabilește un preț pentru munca sa, dar, în momentul în care trebuie să îl comunice, îl reduce singură, fără ca cineva să îi ceară acest lucru. Ce se întâmplă în acel moment? Se teme că va fi refuzată? Că va fi criticată? Că ceilalți o vor considera prea pretențioasă? Aici merită să privim mai atent: la ce renunță omul și ce încearcă să evite prin această renunțare?
În astfel de situații, nu m-aș grăbi să spun că persoana „se autosabotează”. Aș căuta conflictul concret: ce își dorește să obțină și ce crede că va pierde dacă reușește?
Poți să îți dorești independența și, în același timp, să te temi că ea va schimba relațiile importante din viața ta. Dorința de autonomie și nevoia de apartenență pot ajunge să tragă în direcții diferite.
Siguranța se construiește și în interior
Siguranța financiară înseamnă venituri, economii, cheltuieli și capacitatea reală de a face față unor schimbări. Sentimentul de siguranță ține și de felul în care percepem riscul și de încrederea că ne putem descurca.
Nu îi putem cere unui om care nu își poate acoperi cheltuielile de bază să rezolve lipsa banilor doar prin schimbarea convingerilor. Problemele materiale cer soluții materiale.
Dar când resursele există, iar neliniștea nu cedează, merită să ne uităm și la ceea ce încercăm să protejăm prin control. De pildă, ce simțim dacă nu verificăm contul încă o dată? Teama privește un risc actual sau o stare de neputință pe care nu vrem să o retrăim?
Banii contează. Ne oferă libertate și opțiuni. Dar o pierdere financiară nu este o sentință despre cine suntem, după cum un venit mai mare nu trebuie să devină o obligație de a demonstra permanent ceva.
Poate că întrebarea de la care merită să pornim nu este doar „Câți bani îmi trebuie ca să fiu în siguranță?”, ci și „Ce încerc să apăr atât de mult prin ei?”
Lorina Buga este fondatoarea Academiei de Psihosomatică și a Centrului de Psihosomatică din Republica Moldova. Ea are peste 11 ani de practică în psihosomatică aplicată și dezvoltare personală, timp în care a ghidat peste 10.000 de persoane. Activitatea sa se concentrează asupra relației dintre experiențele de viață, conflictele interioare, emoții, reacțiile corpului și comportamentele umane. Interesul pentru psihosomatică a apărut odată cu devenirea sa ca mamă, din dorința de a înțelege mai bine reacțiile corpului și legătura lor cu emoțiile. Ceea ce a început ca o căutare personală s-a transformat, în timp, într-o misiune dedicată lucrului cu oamenii, educației emoționale și formării specialiștilor. Din 2019, prin Academia de Psihosomatică, Lorina dezvoltă programe de formare în psihosomatică aplicată, iar în cadrul Centrului de Psihosomatică a reunit o echipă de specialiști.




