Now Reading
Cuplul care nu se ceartă și totuși se îndepărtează. Ce se întâmplă de fapt între doi oameni care par „în regulă”

Cuplul care nu se ceartă și totuși se îndepărtează. Ce se întâmplă de fapt între doi oameni care par „în regulă”

Nina Sofian
Cuplul care nu se ceartă și totuși se îndepărtează. Ce se întâmplă de fapt între doi oameni care par „în regulă”

Ai impresia că vă merge bine. Nu v-ați certat aproape niciodată și nu există nici acele momente dramatice pe care le-ai trăit, poate, în alte relații. Și totuși parcă lipsește ceva. Poate pasiunea sau sarea și piperul, cum se spune. În realitate, cuplul care nu se ceartă nu este întotdeauna un cuplu fericit. Relația se stinge încet. Nu dramatic și nu dintr-o dată, ci treptat și dureros de palpabil.

Este cuplul care nu se ceartă un cuplu sănătos?

Multe cupluri ajung în acest punct fără să realizeze când s-a produs mai exact ruptura. Senzația e că nu a existat un moment clar anume, ci doar că s-au îndepărtat în timp. Confuzia cea mai des întâlnită este că o relație fără conflicte este o relație „sănătoasă”. Cercetările din psihologia relațiilor însă ne arată clar că nu conflictele sunt problema, ci absența contactului real din cadrul cuplului.

De ce ajunge un cuplu să nu se certe

Primul motiv: evitarea conflictelor ca mecanism de protecție

Copiii care cresc în medii în care certurile sunt la ordinea zilei, ajunși la maturitate, au tendința de a suprima certurile complet. În familiile în care certurile erau agresive sau imprevizibile, copilul învață că tensiunea este periculoasă. Ca adult, va face tot posibilul să evite orice formă de confruntare.

Mai există și familii în care nu se vorbește deloc despre probleme. Totul este ținut sub un lacăt de tăcere, iar copilul învață că emoțiile incomode nu au loc într-o relație.

În ambele situații, adultul ajunge să evite conflictul, pentru că nu are un model sănătos de a-l gestiona.

Al doilea motiv: frica de respingere

Atunci când spui ce simți cu adevărat, riști să nu fii acceptat. Pentru multe persoane, această frică este mai greu de tolerat decât frustrarea tăcerii. Așa că aleg să nu spună.

În timp, acest tip de evitare duce la acumularea unor tensiuni mici, dar constante. Nu sunt suficient de mari încât să genereze un conflict, dar sunt suficient de prezente încât să erodeze conexiunea.

Al treilea motiv: adaptarea excesivă

În multe cupluri, unul sau ambii parteneri încep să se adapteze prea mult la celălalt. Renunță la propriile nevoi pentru a evita discuțiile incomode și preferă să mențină o stare de aparentă liniște.

Pe termen scurt, asta creează iluzia de armonie. Pe termen lung, însă, duce la pierderea autenticității. Când nu mai ești tu în relație, nu mai ai ce să oferi, în mod real, celuilalt.

Ce se întâmplă, de fapt, în cuplul care nu se ceartă

La începutul relației, a existat o fuziune emoțională în care v-ați simțit profund conectați. Această fuziune a fost facilitată de dopamină și oxitocină, hormonii care creează senzația de apropiere și siguranță. Această fază însă durează puțin, între 6 luni și 2 ani.

După această perioadă, hormonii se mai potolesc și diferențele ies la suprafață, pentru că, din capul locului, alegem parteneri care ne reactivează răni emoționale din copilărie.

Din această perspectivă, o relație poate deveni, la un nivel profund, un spațiu de vindecare. Însă această vindecare nu se produce automat. Ea apare doar dacă există disponibilitatea de a rămâne în contact chiar și atunci când apar disconfortul și diferențele.

În etapa de maturizare a relației, nevoile devin mai nuanțate, frustrările apar mai clar, iar relația intră într-o zonă de negociere și într-o nevoie reală de comunicare.

Unele cupluri aleg să intre în această comunicare și astfel ajung la conflict, dar învață și să-l gestioneze. Alte cupluri aleg, mai mult sau mai puțin conștient, să evite conflictele, pentru o liniște aparentă, care, de fapt, ascunde o retragere graduală și, adesea, reciprocă.

Cuplurile care nu se ceartă ajung, astfel, să trăiască vieți paralele. Sfârșesc prin a fi „împreună”, fără să fie cu adevărat unul cu celălalt. Își împart eficient rolurile, coopează, dar lipsește curiozitate autentică față de celălalt. Nu mai există întrebări reale și nici acel spațiu de explorare emoțională.

De ce conflictul este important într-un cuplu

În calitate de psihoterapeut sistemic de cuplu și familie, nu v-aș recomanda să vă rezolvați problemele imediat. V-aș invita prima dată să creați un spațiu de siguranță în care să discutați despre ce vă deranjează, ce vă frustrează, ce vă enervează la celălalt, fără teamă.

Din perspectiva terapiei IMAGO, conflictul, atunci când este gestionat sănătos, poate deveni o cale de apropiere, pentru că vă permite să vă vedeți așa cum sunteți cu adevărat și nu versiunile voastre adaptate.

John Gottman, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători în domeniul relațiilor și care a studiat mii de cupluri pe parcursul a peste 40 de ani, afirmă că „nu conflictele distrug relația, ci modul în care cuplul se raportează la conflicte”.

Distanțarea în cuplu nu apare brusc, ci se construiește în timp, prin evitare, retragere emoțională și lipsa implicării reale. Exact aceste mecanisme pot fi și punctul de plecare al reparării.

Nu este nevoie de gesturi spectaculoase pentru a repara o relație. De multe ori, procesul poate să înceapă prin micro-interacțiuni, cum ar fi „invitațiile” subtile, o întrebare, un comentariu, o încercare de apropiere, repetate consecvent.

În cuplurile distante, acestea sunt ignorate sau minimale. În cuplurile care știu să repare, ele încep să fie observate și întâmpinate.

Cum repari distanțarea în cuplul care nu se ceartă

Repararea nu înseamnă să rezolvi totul dintr-o dată. Înseamnă să începi să răspunzi. Să fii disponibil și să nu te mai retragi, ci să te întorci către celălalt.

Începeți să vorbiți despre ceea ce contează pentru voi. Acordați-vă timp din nou. Și rămâneți în conversație, chiar și atunci când aceasta devine incomodă. Pe termen lung, aceste microinteracțiuni reconstruiesc intimitatea emoțională.

Repararea începe atunci când alegi să-l vezi din nou pe celălalt. Nu cu reproșuri, spunându-i ce nu face bine, și nu prin clarificări de direcție, ci creând micro-interacțiuni de prezență, aici și acum.

Întrebarea importantă nu este dacă mai există iubire. Ci dacă sunteți dispuși să vă apropiați din nou, în mod conștient.

Despre asta vorbesc și în primul episod din podcastul meu „Reconnect”: Ce ne apropie și ce ne îndepărtează în relații

Te aștept cu drag pe canalul meu de Youtube și pe Spotify ori de câte ori ai o dilemă în relații, ai o întrebare sau un subiect pe care vrei să-l discuți cu un psihoterapeut. Ești binevenit!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top