Cât mai durează până putem trata bătrânețea? Experții din șapte țări răspund acum la Congresul Internațional de Longevitate
Când va putea medicina să trateze procesele biologice ale îmbătrânirii, nu doar bolile care apar odată cu vârsta? Nu există încă un termen precis, dar cercetările prezentate astăzi la București arată că întrebarea a ieșit din zona pur teoretică.
Congresul Internațional de Longevitate, organizat de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, continuă în aceste ore cu prezentări despre intervenții asupra mecanismelor îmbătrânirii, regenerarea funcțiilor pierdute și terapii aflate încă în diferite etape de cercetare.
Dr. Ilia Stambler, președintele International Longevity Alliance, a formulat direct premisa domeniului: pentru a obține o viață lungă și sănătoasă, medicina trebuie să intervină asupra proceselor degenerative ale îmbătrânirii, care contribuie la apariția bolilor cronice. În viziunea sa, cercetarea longevității are nevoie de finanțare, standarde de evaluare și studii clinice care să arate ce intervenții sunt cu adevărat eficiente și sigure.
Asta nu înseamnă însă că există deja un „tratament pentru bătrânețe”.
Dr. Mihai Băican, specialist în medicină regenerativă, a insistat tocmai asupra acestei diferențe. „Longevitatea nu este o moleculă. Regenerarea nu este o procedură. Obiectivul este funcția”, este una dintre concluziile prezentării sale. Pentru medicină, rezultatul relevant este dacă pacientul își păstrează sau își recuperează capacitatea de a se mișca, de a simți, de a gândi și de a trăi independent.
Această logică schimbă și modul în care sunt privite terapiile regenerative. Somnul, mișcarea, nutriția și controlul metabolic rămân baza, iar procedurile sau intervențiile biologice trebuie folosite țintit, măsurate și reevaluate, nu combinate într-un „cocktail” de longevitate.
La capătul mai experimental al cercetării se află terapiile cu plasmă provenită de la donatori tineri. Walter Crompton, director executiv al American Longevity Alliance, a prezentat studii mici realizate în Alzheimer, Parkinson, scleroză multiplă și osteoartrită. În unele dintre ele au fost raportate semnale de îmbunătățire funcțională, însă numărul redus de participanți și caracterul exploratoriu al cercetărilor nu permit încă transformarea acestor rezultate într-un tratament standard pentru îmbătrânire.
Răspunsul care se conturează astăzi la București este, așadar, mai puțin spectaculos decât promisiunea „tinereții fără bătrânețe”, dar mult mai concret: unele mecanisme ale îmbătrânirii pot deja fi măsurate și influențate experimental, iar următorul prag este demonstrarea siguranței și a beneficiului real pentru pacient.
Congresul continuă, iar pe scenă urmează noi prezentări despre telomeri, genom, metabolism, microbiom, organe artificiale și terapii regenerative.
